Ora de consiliere- corvoadă sau plăcere ?

În 2006, prăfuita oră de dirigenţie a devenit ora de consiliere.
Cu o programă şcolară foarte bine făcută, cu un program de formare a dascălilor foarte bine pus la punct....
...În aceste condiţii, ora de consiliere avea toate şansele să devină cea mai frumoasă, cea mai lejeră, cea mai plăcută... oră din programul elevilor.
Dar profesorii (unii dintre ei) au participat la cursurile de formare aşa cum participă elevii lor la lecţii: plictisiţi şi dezinteresaţi. Dacă aveau noroc cu un formator care era maestru în a-i motiva, se întâmpla şi o mică schimbare în optica lor; dacă nu, plecau de la curs şi făceau ora tot aşa cum ştiau ei. Astfel, pentru unii (elevi şi/sau profesori), ora de consiliere a devenit o adevărată corvoadă.
Gabi: diriginta unor elevi de la seral, proveniţi din familii sărace, cu diverse tipuri de probleme. Face ora de consiliere/ dirigenţie ducându-i în oraş, la cumpărături, la muzeu, la teatru, la concert... învăţându-i la faţa locului cum să se comporte în situaţia şi în locul ales drept cadru pentru "lecţia de dirigenţie". Nu-i aşa că e o plăcere ?

Manualele şcolare- o boală cronică

Iar începe şcoala şi iar nu am primit manuale şcolare !
În fiecare toamnă, umblăm prin biblioteca şcolii, recuperăm şi recondiţionăm manuale vechi de 4-5-6 ani, aşteptăm... poate mai vin unele noi... (şi mai vin, 2-3 seturi pentru o clasă de 25 de elevi). Şi uite aşa, elevii noştri învaţă după manuale vechi, rupte, cu file lipsă...
Mă gândesc la munţii de hârtie, de cea mai bună calitate, care se utilizează la afişele electorale. Ce ar fi dacă, în loc să îşi facă afişe care sunt lipite pe garduri şi pe stîlpi, politicienii noştri ar investi în manualele şcolare ? Precizez că accept chiar să îşi pună mecla pe ultima copertă, măcar să aibă copiii manuale de bun-simţ !
P.S. Pe vremea lui Ceauşeşcu, manualele se înlocuiau după doi ani şcolari: ca să evite o eventuală transmitere a unor boli !

Clasa I- la ce vârstă ?

Maria mă întreabă dacă să îşi înscrie copilul în clasa I la 6 sau la 7 ani.

Legea vorbeşte despre vârsta de 6 ani, dar părinţilor li se pare că şcoala afectează copilăria, deci preferă vârsta de 7 ani.

Eu aş spune că depinde de copil, de nivelul de dezvoltare bio-fiziologică, cognitivă şi socio-afectivă la care copilul a ajuns. Psihologii specialişti în psihologia vârstelor încadrează vârsta de 6 ani atât în etapa preşcolară (3-6/7 ani), cât şi în etapa şcolară mică (6/7-10/11 ani), deci acestă vârstă este considerată o perioadă de graniţă.
Stai de vorbă cu copilul tău şi află de la el dacă îşi doreşte să meargă la şcoală; vorbeşte şi cu educatoarea despre nivelul lui de dezvoltare şi ţine cont şi de recomandările acesteia.
În ultimă instanţă, poţi apela şi la un psiholog, care să realizeze o comparaţie a profilului copilului tău cu particularităţile întregului stadiu de vârstă.
Ţine cont de toate acestea când vei decide şi vei şti că ai făcut ce este mai bine pentru copilul tău.
Succes !
P.S. Adaug şi subliniez: am zis bine, în primul rând, stai de vorbă cu copilul tău.
Chiar astăzi (7 sept.) o prietenă mi-a spus că fetiţa ei de 6ani şi 5 luni a decis că vrea să meargă la şcoală. În mai, părinţii au hotărât pentru ea, că va mai sta un an la grădiniţă. Iată, copilul consideră că a depăşit etapa preşcolară !