Să scoatem, dar ce băgăm în loc?

M-am uitat cu stupoare la "Ora de foc", pe Realitatea tv. Doamnele Adriana Săftoiu, Marina Constantinescu, Melania Vergu şi un domn profesor de istorie (îmi cer scuze, nu i-am reţinut numele; oricum, e neimportant: nu a reuşit să facă faţă atâtor femei...) discutau despre somnul domnului ministru, somn provocat de manualele şcolare.
Că manualele alternative sunt de proastă calitate? Oho, de când o spunem noi, cei de la catedră, care ne vedem în situaţia de a nu avea ce manual alege, deşi sunt multe-multe...prea multe...
Că programele şcolare (curricula) au nevoie de revizuire? Şi asta spunem noi de mult timp, dar nu s-au făcut decât pe principiul "să se revizuiască, primesc; dar să nu se schimbe nimic"... în timp ce noi voiam "pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale".
Dar am trăit să aud ce nu auzisem până acum: că textele din manualele din limba română au nevoie de împrospătare; adică: Creangă e greu (regionalismele din poveştile lui au devenit arhaisme, copiii nu înţeleg despre ce e vorba în text.... care o fi rolul învăţătorului, al dicţionarului, o mai fi nevoie să le formăm elevilor un vocabular cât mai dezvoltat?), Goga e depăşit, Eminescu e prea folosit.... şi tot aşa... până i-au cam desfiinţat pe toţi. S-au luat şi de "Dumbrava minunată"; că fiul doamnei Săftoiu -sau un coleg de-al lui- a înţeles din această poveste că "e rău cu mamă vitregă". Oare a citit-o? Visul Lizucăi tot asta i-a transmis? N-o fi vorba şi despre imaginaţie în povestea asta?
Până la urmă, am rămas cu o nelămurire: ce autori şi ce lecturi/ texte consideră distinsele doamne că ar ar fi bine să apară în manuale?

Portofoliul-instrument complementar de evaluare

Portofoliul, ca instrument de evaluare, i-a înnebunit pe părinţi şi îi disperă pe elevi. Pe unii dintre ei, pe cei care au parte de cadre didactice care nu au înţeles rostul acestei metode alternative de evaluare.
Ioana îmi spune că fiul ei, elev în clasa a V-a, are la limba română de făcut "fişe de portofoliu". În ce constau ele?
Copilul copiază pe coli A4 lecţiile din caietul de clasă. Apoi le pune într-un dosar. Şi asta se numeşte portofoliu.
Mă întreabă care este utilitatea portofoliului...

Folosit astfel, portofoliul NU ARE UTILITATE.
Îmi pare rău că o dezamăgesc (de fapt, cred că Ioana ştia deja răspunsul)şi, mai ales, îmi pare rău că iar îmi critic o "colegă de breaslă".
Portofoliul e o colecţie de lucrări, reprezentative pentru activitatea elevului, prin care se urmăreşte progresul global înregistrat de elevpe o unitate de timp şcolar, pe obiective clar definite; portofoliul este un mijloc de valorizare a muncii individuale a elevului (aviz părinţilor şi cadrelor didactice care pun preţ pe lucrări care evident nu sunt făcute de copil !) şi îi asigură acestuia un rol activ în învăţare.
Copiatul lecţiilor.... mă tem că, deşi e munca individuală a elevului, nu îi asigură deloc un rol activ în învăţare. Poate doar pe principiul: "repetiţia e mama învăţării"!
Zău, e penibil !