Încă o ispravă... nonformală

Mă uit pe-aici și văd că n-am mai scris din octombrie, de la ZEN. Întâmplarea (?) face să revin acum, în iunie, tot cu Zile dedicate Educației Nonformale. Fiindcă am avut curs la CCD, curs care a stârnit entuziasm. Și fiindcă Ligia, inimoasă și creativă cum o știam, a propus în eseul ei de evaluare să lase o pagină goală, pe care să o completeze, rând pe rând, cine mai dorește... A fost un curs special, fiindcă am avut plăcerea să lucrez cu oameni speciali, care au creat momente speciale: am avut clătite, cireșe, covrigi, dulceață, cafenea, mișcare, parc, desen, lacrimi, vorbe, zâmbete, muzică, un invitat special (Miruna), cel mai tânăr participant (Anca)... vedeți mai jos, fiindcă multe nu se pot descrie doar în cuvinte....

Iată cursul, povestit de Ligia:

           Azi e o zi buna pentru … nonformal .

    Prima  zi, 23 iunie 2014 , cautand in geanta am zarit prima data unul dintre pixuri  si  nelipsita  agenda . Ne prezentam prin intermediul  acelui obiect  gasit  intamplator in geanta si care  desigur ma reprezinta . Nu m-am gandit niciodata  pana  acum , ca un simplu si banal  pix ma reprezinta . Pare un obiect  mic si neinsemnat  dar eu nu plec nicaieri fara el pentru ca imi  place sa iau notite  . Atunci cand  citesc o carte si pur si simplu este un citat sau un simplu paragraf  il notez intr-un  caietel sau agenda cu scopul de a-l  folosi  la o activitate . Banalul pix poate deveni “ bagheta dirijorului “ , batul vorbitor  , poate fi motorul care pune in miscare  tot ce ne propunem .                                                                 Vreau sa povestesc o poveste [ STORYTELLING sau ARTA  POVESTIRII ] , mai intai imi fac un mic plan  pornind de la cateva elemente [ cuvinte ] alese dinainte sau la intamplare si ma intorc din nou la PIX . Metoda aceasta poate fi folosita atat in scop formativ/ educational  cat si terapeutic . Avand parteneriat cu grupa mijlocie de la Gradinita cu program normal Badulesti , merg adesea si le povestesc diferite povesti , aici am aplicat cu succes aceasta metoda nonformala  , copii adora sa continue povestirea si chiar sa  improvizeze schimband actiunea sau finalul .

    Ce  am adorat la acest curs  ?  ideea de interactiune , posibilitatea  de a  lucra in echipa  , am invatat lucruri noi care pot fi aplicate concret  in diferite  activitati , am devenit ca o familie  . Am povestit , ne-am jucat , am desenat sau macar am incercat , am socializat  si am rezonat  pe aceeasi lungime de unda cu cei din jur , ne-am distrat enorm  chiar si atunci cand primeam pedepse , am baut cafea impreuna , am servit cirese , covrigi ,clatite , dulceata …………..

    Nu  am simtit ca am participat la cursuri ,  senzatia mea a fost ca sunt intr-un spatiu de relaxare  unde am venit pentru a-mi incarca bateriile .  A fost ca o zi de mare sarbatoare cand familia  se strange in jurul mesei nu neaparat pentru a manca ci pentru a se simti bine  pentru a  dezbate anumite subiecte intr-un mediu relaxant .  Asa  am vazut eu ‘’ CAFENEAUA  PUBLICA ‘’ . Am dezbatut un anume subiect  intr-un mediu relaxant  care a permis participantilor  sa relationeze mai mult si mai usor . Este o metoda buna de consultare si participare la luarea deciziilor . Grupul meu a avut cea mai potrivita tema ‘’ AM UN PITIC ‘’ . Celelalte  grupuri au avut alte teme de discutie  de asemeni foarte interesante .  Am inteles ca mai multe persoane  pot avea opinii diferite  referitor la o tema  ca nu toti percepem  lucrurile  la fel ‘’ mai multi ochi pot privi un lucru  dar nu vor   percepe  la fel  mesajul transmis ‘’ .

    O alta zi o alta tema  dar pe nesimtite  comunicam si  schimbam  impresii ….. ‘’ TOTUL IN DOUA  MINUTE ‘’ …. Ce  mi-a placut mai mult la ziua de ieri ? si batul  vorbitor schimba firul epic al povestirii .

    Mi-a placut totul dar este relativ greu sa transform in cuvinte  sentimente , stari de moment ,  tot ce am descoperit sau redescoperit  parcurgand acest curs de formare . Nu mai stiu ce anume a fost  strict formativ / educational , terapeutic , relaxant …….. ………

    Am trait intr-o lume de poveste [ nonformal] , un spatiu  atemporal [ OPEN SPACE] , cu personaje cunoscute dar care in fiecare zi jucand un alt rol [STORYCOLLECTNG ] , in care ‘’PLANUL DE ACTIUNE IN CINCI PASI ‘’ poate fi realizat este sufficient sa – ti doresti cu ardoare si………………totul are un final chiar si in povesti .

     A fost o ultima zi in care tot prin intermediul unui joc ne-am spus bun ramas .

      Nu stiu ce au scris colegele in eseu dar imi doresc sa fie o alta zi de curs si impreuna  sa concepem pe bucati aceasta povestire . Deja simt lipsa grupului , sunt in pana de idei [ cuvinte ] si vreau sa pasez sarcina mai departe oferind      ‘’ PIXUL ‘’ care ma caracterizeaza celor care il doresc .

    Am participat cu drag stiind la ce cursuri veneam si mi-am dat seama ca acum a fost mult , mult mai placut decat  prima data , am asimilat mai multe cunostinte  si am fost mai relaxata .

   Pentru toate acestea  meritul enorm l-au avut formatoarele pentru m-au facut sa ma simt la cursuri ca in vacanta mult dorita dar din pacate mult asteptata .

   Pentru o saptamana nu am realizat ca in fata sau in grupul nostru se afla un Director de CCD  ci un prieten drag care nu a ezitat  cand a fost cazul sa deseneze cu noi , sa rada cu noi , chiar sa se aseze pe covor impreuna cu noi.

        AR FI MULTE DE SPUS SI DE SCRIS  DAR NU VREAU SA PEDEPSESC  O ‘’ FORMATOARE ‘’ DRAGA  SA CITEASCA  ORE INTREGI .

                                  BIBLIOTECAR  SCOLAR ,

                                     ISPAS  LIGIA  LUCIA

De aici, aveți cuvântul!