Scrisul corect în limba română.... încotro?

Mai folosește cuiva să scrie corect? Să respecte regulile de ortografie și punctuație?
Mă îngrozesc în fiecare zi citind.... de-ale elevilor/ studenților.
Zilele trecute mă uitam la imaginea lucrării studentului care îi amintea doamnei profesor că taxa pe care o plătește el îi asigură dumneaei salariul. "Tupeu incredibil" se scria în titlurile articolelor dedicate acestui subiect. Însă, dincolo de tupeu, am observat că studentul folosește corect (nu în toate situațiile, e drept) și semnele de punctuație; și le folosește corect !

Dar ce să spun despre studentul în cauză și despre alții ca el? Am ocazia să citesc "de-ale cadrelor didactice"... și mă întreb pe mâna cui încap elevii/ copiii noștri ?
Iată doar două exemple de mesaje trimise de cadre didactice prin e-mail; o fi poșta electronică un mijloc rapid de comunicare, o fi greu să nimerești toate tastele, dar nu e scuzabilă neglijarea corectitudinii scrisului ! Dar poate sunt eu prea exigentă !!!
1.Buna ziua, sunt ______, directorul Școlii ________ am încercat să intrăm pe platformă, dar ne dă eroare. Menționez că d-na ______ lucra pe platformă, între timp dumneaei s-a detașat la o altă școală, a făcut cerere către d-stră pentru a fi altă persoană _______ , acum nu știm ce să facem, vă rugăm să ne ajutați. vă mulțumim.

2.Buna ziua,

Va rugam sa ne lamuriti la completarea RAEI.

Daca compltam RAEI  ,care este anul an aterior (2013-2014 ) si an curent  2014-201)?

Asteptam raspuns .

Multumim .

Şcoala din vacanţă- vara lui 2013

Vara este pe sfârşite, la fel şi vacanţa...
Ca de fiecare dată în ultimii 4 ani, dascălii învaţă când elevii lor nu mai sunt la şcoală. Pentru că este dificil să descriu în cuvinte toată energia şi toată bucuria cu care colegii mei participă la astfel de activităţi, las imaginile să vorbească...

Gazdele noastre din acest an: Casa Corpului Didactic Dâmboviţa şi Şcoala Gimnazială "Tudor Vladimirescu" din Târgovişte.

ICOS- pentru învăţătorii clasei pregătitoare

Au fost două săptămâni de foc. Plus cea în care am fost formaţi noi, formatorii. Deci trei.
Abordare interdisciplinară a ofertelor de învăţare. Ca să formăm competenţe cheie la şcolarii mici. Începând cu cei din clasa pregătitoare.
A fost greu, dar a fost frumos! Învăţătoarele- inimoase, aşa cum le ştiu. Un pic speriate de noutăţile prezentate, un pic îngrijorate că nu vor face faţă, dar hotărâte să facă tot ceea ce pot ca să le ofere micilor şcolari experienţe de învăţare minunate.
Activităţile de la clasa pregătitoare vor fi extrem de frumoase şi de interesante. Dacă aş fi copil, mi-ar plăcea tare mult să fiu elev la clasa pregătitoare. Dacă aş fi părinte, nu m-aş mai revolta pe introducerea acestei clase. Dacă aş fi fost învăţător încadrat pe acest post, m-aş fi bucurat să particip la acest curs. Aşa cum, dealtfel, m-am bucurat să particip la propria-mi formare.

Succes tuturor învăţătorilor care, în acest an şcolar, vor lucra cu copiii din clasa pregătitoare!

Pregătirea cadrelor didactice pe tematici europene

În perioada 16-17 iulie am participat la programul de formare "Pregătirea cadrelor didactice pe tematici europene", organizat de Institutul European din România, în cadrul unui contract de licitație cu Reprezentanța Comisiei Europene în România.
Cursul s-a desfășurat în București și s-a bucurat de o foarte bună organizare (mulțumim coordonatoarei de proiect Cornelia Predoiu!) și de prezența a doi formatori excepționali: Adriana Sofronea și Mihai Manea.
Activitățile au fost interesante, informațiile primite ne vor fi utile, iar caracterul predominant practic-aplicativ a fost apreciat de toți participanții.

Marile etape ale construcției europene, instituțiile și organismele UE, cetățenia europeană, proiectare de lecții- la diferite discipline de învățământ sau ca activități extracurriculare-, informații despre programul Comenius, materiale informative și de folosit la clasă... toate acestea le pot pune la dispoziția celor ce doresc să proiecteze și să desfășoare cu elevii activități pe tematici europene.

Mulțumirea pentru lucrul bine făcut

În anul școlar trecut, am avut ocazia să fiu formator în domeniul calității educației, angajat de ARACIP. În această calitate, am susținut un curs de formare în care grupul țintă a fost alcătuit din membrii CEAC, ai Consiliului de Administrație și directori ai școlilor.
Se pare că am format o echipă bună împreună cu colega mea, Daniela Barbu, deoarece am primit de la o participantă la curs un e-mail cu următorul mesaj:

"Am trecut cu bine evaluarea de la aracip.

Va multumesc foarte mult pentru  informatiile primite la curs, acum mi-au fost de un real folos.

Cu stimă,

Ciobanu Elena Monica

Grădinita 1 Târgoviste"

Ce  poate fi mai frumos decât mulțumirea pentru lucrul bine făcut? Mulțumirea personală, căreia i se adaugă ca o confirmare, mulțumirea beneficiarilor!

Părerea mea

O fetiță de 8 ani a murit la școală, în hazna. Este știrea care se repetă, obsesiv, de ieri, de când s-a întâmplat accidentul.
Întâmplarea, în sine, este tragică. De-a lungul timpului, s-au mai întâmplat și alte nenorociri prin școli.
E normal să se caute vinovați. E normal ca aceștia să fie pedepsiți. Dar nu e normal ce văd la televiziuni nici acum, nici ce am văzut în alte situații.
Știrea prezentată la protv este demnă de propaganda și manipularea de pe timpul comunismului. Mai întâi imagini cu sicriul, fotografia fetiței, mama și bunica jelind. Apoi Andreea Esca, agresivă și ofuscată, că directoarea a fost doar destituită din funcție, iar profesoara de serviciu a fost doar "tunsă" la salariul și așa împuținat de guvernanți. E drept că, în acest peisaj, protv-ul face și o gafă, care le dă peste cap "construcția" anterioară: apare și o declarație în care părinții fetiței spun că ei consideră că primăria și constructorii ar fi de vină.
Am fost mereu de această părere în majoritatea cazurilor similare: rareori e vorba despre neglijență în serviciu a dascălilor. Pentru că nu e vorba despre incompetență, ci despre neputință, imposibilitate. Imposibilitatea profesorului de serviciu sau a directorului de școală de a fi ubicuu. Cine nu mă crede să vină și să fie "profesor de serviciu" pentru o zi; să supravegheze într-o recreație 100 de copii (minim), să îl văd cum reușește să fie în atâtea locuri și să prevină incidentele și accidentele care se pot întâmpla în fiecare clipă. Și nu e vorba despre orice copii, ci despre copii care au fost înștiințați despre normele de sănătate și securitate în școală, care semnează la fiecare început de semestru că le cunosc și le vor respecta (pe ele, pe norme).
Am fost mereu de această părere, mi-am prezentat-o și susținut-o în mediul proxim de câte ori a fost cazul, o scriu azi, aici pentru că directoarea în cauză mi-a fost colegă de liceu și îmi este prietenă. Nu este vina ei, destituirea ei nu rezolvă și nu va rezolva nimic (e doar un gest disperat de a arăta că autoritățile au avut o reacție), astfel de accidente vor mai fi dacă nu se umblă la cauzele reale și profunde...
Și nu se va umbla prea curând.
Părerea mea!

Şcoala din vacanţă

În perioada 17-19 august, la Târgoviște, s-au desfășurat cursurile școlii de vară organizată de Centrul Europe Direct. Aflată la a III-a ediție, școala a reunit 100 de copii și tineri cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani, veniți din Dâmbovița, Prahova, București. Evenimentul a fost găzduit de Complexul Muzeal Curtea Domnească, un loc încărcat de istorie și de semnificații, un loc primitor, care a dat un plus de farmec activităților organizate.


Cursuri cu specialiștii Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci...
Poveștile de viață și de muncă ale unor inventatori...

Ateliere practice... imaginație, creativitate, îndemânare...

La final certificate de participare, multă bucurie, noi prieteni și multe informații...

Profesorii învață și în vacanță (II)

Şi a fost cel de-al doilea curs: cel de comunicare şi relaţionare. Eficientă, desigur, că de comunicat comunicăm toţi. Şi, mamă, ce mai relaţionăm! Dar cum? Fiecare cum a învăţat, cum ştie, ori cum poate.

În acest an am avut bucuria să vină la curs şi alte categorii de angajaţi din învăţământul preunivarsitar: secretare, bibliotecare... puţini directori din păcate, iar cadrele didactice participante sunt de părere că - mai ales - directorii ar trebui să facă acest curs. Prietenii ştiu de ce, aş adăuga eu ca într-o celebră reclamă.

Participanţii spun, la final de curs, că le este de folos: află mai multe despre ei înşişi, dar şi despre persoanele cu care intră în diverse tipuri de relaţii, unii descoperă că ştiau aceste lucruri dar nu le aplicau de teamă să nu pară ca-nelumea (mulţi dintre noi se tem să se afirme şi să se poziţioneze corect, în armonie cu ei înşişi în primul rând), alţii descoperă cum pot comunica şi relaţiona mai bine cu colegii de serviciu, cu autorităţile, cu elevii şi cu părinţii acestora, cu membrii propriei familii.

Cunoaştem oameni noi: Jacques Salome, Eric Berne; aflăm ce spunem după bună ziua!, dar mai ales cum spunem ceea ce avem de spus.

Vorbim despre igienă relaţională, despre ecologie relaţională... vorbim, punem în practică, povestim despre efectele acestor aplicaţii... oamenii sunt mai zâmbitori, mai încrezători în sine, mai mulţumiţi de ei înşişi, iar asta chiar contează!

Bac-ul - se caută vinovați

După ce bac-ul de anul trecut a fost categorisit ca fiind cel mai slab din istorie, a venit cel din acest an să îi ia locul.
Așa cum spuneam și în 2010, cred în continuare că rezultatele reflectă cruda și trista realitate.
Pe toate posturile TV responsabile cu știrile se caută vinovați.
Elevii? nu mai învață (notele de "1" spun că respectivii elevi nu știu nimic-nimic); dar nu sunt în totalitate de condamnat (care să fie motivația lor de a învăța?)- un elev, întrebat fiind cât a învățat pentru acest bac, a răspuns că vreo 2-3 săptămâni; la vremea bac-ului meu, eu aș fi răspuns că am învățat 12 ani... așa era pe vremea aceea!...
Profesorii? nu se mai omoară cu munca (muncesc de câți bani primesc); unii habar nu au de meserie (cine să mai intre într-un sistem din partea de jos a piramidei sociale?); alții nu se mai pot lupta cu indiferența elevilor, cu lipsa lor de motivație...
Ministerul? Ministrul?... n-are cine, n-are cu ce... (Oana Badea cică e curricula lui Andronescu; Andronescu zice că o fi curricula, dar subiectele...nu sunt făcute de dumneaei )
Tot ce a putut să facă a fost să stopeze fenomenul "șpagă contra bac"... sau măcar să îl subțieze...
Școala e doar oglinda societății. Și e clar pentru toată lumea că societatea nu se simte bine deloc. De ce i-ar fi altfel școlii?
Azi se caută vinovați...
Aștept cu nerăbdare să se găsească soluții!!!

Veşti bune de la ARACIP

Încep evaluările externe.
Dar nu aceasta este vestea bună. Vestea bună este că, în vederea pregătirii şcolilor pentru acest tip de evaluare, se vor desfăşura mai multe tipuri de activităţi:
- mai întâi, va apărea un manual de evaluare internă, însoţit de o aplicaţie informatică, aplicaţie ce va uşura extrem de mult munca membrilor CEAC
- apoi, coordonatorii CEAC din şcoli vor urma nişte cursuri de formare (probabil prin ianuarie-februarie anul viitor)
- şcolile care sunt cuprinse în proiect, vor beneficia şi de consiliere
- standardele de acreditare şi cele de referinţă vor fi detaliate şi adaptate fiecărui nivel de învăţământ în "standarde specifice", astfel că evaluarea se va face nuanţat
- şi nu în ultimul rând, o altă veste bună este că şcolile despre care am vorbit mai sus nu vor plăti pentru formare-consiliere-evaluare.
Se mai fac şi lucruri bune pentru îmbunătăţirea calităţii!

Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (CEAC)

Lyly şi "cdiasimi" cer amănunte pe didactic.ro.
Scriu aici câteva informaţii, esenţiale dealtfel, apoi putem discuta pe întrebări concrete.
Cadrul legal al înfiinţării şi funcţionării CEAC în unităţile furnizoare de educaţie îl reprezintă O.U.G. nr.75/12.07.2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
Pe site-ul ARACIP se găsesc documentele normative privind calitatea educaţiei, informaţii privind autorizarea, acreditarea...
De asemenea, ARACIP a organizat cursuri de formare a formatorilor-consilieri (aprox. 10 persoane din fiecare judeţ); în curând aceştia vor putea acorda consiliere, consultanţă în domeniul asigurării calităţii şcolilor care solicită sprijin.
Cu puţină îndrumare şi cu multă muncă veţi reuşi să vă descurcaţi în hăţişul legislativ al asigurării şi evaluării calităţii serviciilor educaţionale. Şi vă pot spune că cei de la ARACIP chiar ştiu ce vor şi chiar fac bine ceea ce fac!
Vă aştept cu întrebări pe probleme concrete, punctuale şi sper să vă fiu de folos!

An şcolar nou, metehne vechi

Începe un nou an şcolar.
Doar anul şcolar e nou, restul... toate vechi!
Aceleaşi manuale vechi, murdare, rupte, neînlocuite de ani de zile. Trei manuale noi la o clasă de 25 de elevi.
Comisii şi comisii (31 anul acesta, faţă de cele 27 de anul trecut), teancuri de hârtii, situaţii, raportări, monitorizări... fiecare document în minim 2-3 exemplare, după caz şi importanţă. Desigur pe banii noştri hârtia şi tuşul pentru imprimare! Format electronic? Nici gând! Că doar suntem în era cursurilor TIC, EDUTIC, INTELTEACH...!
Posturi ocupate pe criterii incerte...
Directive de la centru... ordine care trebuie executate, obedienţă...
Aberaţii: învăţător cu 18 ore/săptămână şi învăţător cu 20 de ore, pentru că îşi face şi orele de educaţie fizică, pe care în altă şcoală le face profesorul. Plată suplimentară pentru muncă în plus? Ce, eşti copil? De unde? (Şi, pentru că tot veni vorba, cum i-or fi ieşit lui Băsescu 16 ore/săptămână?)
Cheltuieli făcute aiurea: şcoli proaspăt renovate/reabilitate şi tot proaspăt desfiinţate; W.C.-uri în incinta şcolii, dar fără apă curentă; păpuşi care imită persoane cu dizabilităţi... dar nu cheltuială şi investiţii în resursele umane...
Bâlbâieli ministeriale, de genul "uite-o, nu e!": prima zi de şcoală cu ore de curs (asta da noutate!); ba nu, tot festivităţi şi festivisme...
Las lista deschisă, pentru că sunt sigură că mai sunt şi altele de adăugat. Hai să o completăm împreună!

Bac-ul

S-a terminat şi bac-ul ăsta. Pentru unii cu rezultate dezastruoase (care, după părerea mea, reflectă realitatea foarte bine). Cu ceva scandal: s-au dat bani de "protocol" (zic elevii), nu s-au primit bani (zic profesorii), or fi fost sumele prea mici pentru câtă criză este? (mă întreb eu cu teoria conspiraţiei în minte şi cu scenarii multiple prin care aş putea argumenta cine şi de ce are nevoie de sesiunea din toamnă a bac-ului )...
Am urmărit imaginile în care Băsescu discută cu doamna profesoară din Dorohoi. M-am gândit că schimbul de replici care a avut loc poate fi sursă de inspiraţie pentru subiectele de bac de anul viitor. Sugestii la: http://confidentze.blogspot.com/2010/07/addenda-la-basescu-se-cearta-cu-o.html
În plus, elevii pot studia stilul de comunicare al preşedintelui. Cu siguranţă le va fi de folos când vor da probele de competenţe lingvistice şi de comunicare în limba română, dar- mai ales- le va fi de folos în viaţă. Că nu-i de colea să ajungi preşedinte aşa, la miştocăreală!
(probabil că voi fi şi eu pusă pe lista celor care atentează la siguranţa naţională?!?)

Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă

Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!

Formarea continuă a personalului didactic

Maria întreabă care este diferenţa dintre puncte şi credite, dintre cursurile acreditate şi cele neacreditate.
Răspunsul poate este mai complex de atât, dar voi da câteva lămuriri, poate vor fi şi altora de folos.
Toate cursurile de formare sunt punctate, la dosarul personal al cadrului didactic, în funcţie de grila din care fac parte. Cele cu credite, deseori primesc mai mai multe puncte decât cele fără credite.
Creditele sunt obligatorii de realizat, într-o perioadă dată (pentru precizări suplimentare şi amănunţite vezi O.M. nr. 5720/ 20.10.2009 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar); există şi forme de echivalare a numărului de credite necesar (grade didactice, diverse forme de completare a studiilor etc.). Absolvirea unui curs cu credite a fost şi condiţie impusă la trecerea personalului didactic de la o treaptă de învăţământ la alta.
Casele Corpului Didactic au în oferta lor de formare ambele tipuri de curs.
Din experienţa mea, nu toate cursurile şi nu toţi formatorii sunt de calitate.
De obicei, oferta de cursuri fără credite este cea mai bogată, este centrată pe diverse nevoi şi competenţe; e suficient să stabileşti de ce ai nevoie şi care curs se armonizează cu nevoile tale.
Mai multă calitate, dar pe bani (şi, uneori, sumele nu sunt mici!) se oferă la cursurile pe care le au în oferta lor diverse centre care au ca obiect al activităţii lor dezvoltarea resurselor umane. E drept, cursurile lor nu sunt recunoscute de ministerul învăţământului, dar oferă plus-valoare. De aceea, le recomand celor care vor să se dezvolte cu adevărat, nu celor care doar strâng "hârtii"la biblioraft. Hârtii care, desigur, le atestă competenţele, chiar dacă acestea sunt inexistente.
Ce recomand eu: înainte să te înscrii la un curs (din orice categorie ar face parte), culege informaţii de la cei care l-au urmat deja; despre conţinuturile abordate, despre metodologia utilizată, despre formator... apoi stabileşte dacă ai cu adevărat nevoie de acel curs !

Portofoliul-instrument complementar de evaluare

Portofoliul, ca instrument de evaluare, i-a înnebunit pe părinţi şi îi disperă pe elevi. Pe unii dintre ei, pe cei care au parte de cadre didactice care nu au înţeles rostul acestei metode alternative de evaluare.
Ioana îmi spune că fiul ei, elev în clasa a V-a, are la limba română de făcut "fişe de portofoliu". În ce constau ele?
Copilul copiază pe coli A4 lecţiile din caietul de clasă. Apoi le pune într-un dosar. Şi asta se numeşte portofoliu.
Mă întreabă care este utilitatea portofoliului...

Folosit astfel, portofoliul NU ARE UTILITATE.
Îmi pare rău că o dezamăgesc (de fapt, cred că Ioana ştia deja răspunsul)şi, mai ales, îmi pare rău că iar îmi critic o "colegă de breaslă".
Portofoliul e o colecţie de lucrări, reprezentative pentru activitatea elevului, prin care se urmăreşte progresul global înregistrat de elevpe o unitate de timp şcolar, pe obiective clar definite; portofoliul este un mijloc de valorizare a muncii individuale a elevului (aviz părinţilor şi cadrelor didactice care pun preţ pe lucrări care evident nu sunt făcute de copil !) şi îi asigură acestuia un rol activ în învăţare.
Copiatul lecţiilor.... mă tem că, deşi e munca individuală a elevului, nu îi asigură deloc un rol activ în învăţare. Poate doar pe principiul: "repetiţia e mama învăţării"!
Zău, e penibil !

O veste bună?!

Pe 14 decembrie s-a anunţat că programul 100 euro pentru cadrele didactice devine programul 130 lei.
O veste bună, ar zice unii. Pe criza asta, e mai mult decât nimic...
Mă abţin să comentez, deoarece umilinţa continuă la care suntem supuşi... nu este de comentat !

Altă trăznaie, aceeaşi învăţătoare !

Şi, pentru toţi cei care i-au acordat circumstanţe atenuante doamnei învăţătoare din postarea anterioară, voi mai povesti una:
Clasa I .
Evaluare la limba română .
Chestii de început, număr de silabe din diverse cuvinte, de exemplu .
Imagine-stimul: o apă curgătoare peste care trece un (râu) pod (mulţumesc, marada, pentru atenţionare !).
Cerinţă: scrie în casetă numărul de silabe pentru fiecare cuvânt ilustrat printr-o imagine.
Răspuns aşteptat: 1 (râu), 1 (pod).
Răspuns primit: 2 (a-pă), 2 (pun-te).
Penalizare: pentru elevi şi, desigur, pentru părinţii care nu se ocupă suficient de mult de copil !
Concluzia mea: naşpa !

Manualele şcolare- o boală cronică

Iar începe şcoala şi iar nu am primit manuale şcolare !
În fiecare toamnă, umblăm prin biblioteca şcolii, recuperăm şi recondiţionăm manuale vechi de 4-5-6 ani, aşteptăm... poate mai vin unele noi... (şi mai vin, 2-3 seturi pentru o clasă de 25 de elevi). Şi uite aşa, elevii noştri învaţă după manuale vechi, rupte, cu file lipsă...
Mă gândesc la munţii de hârtie, de cea mai bună calitate, care se utilizează la afişele electorale. Ce ar fi dacă, în loc să îşi facă afişe care sunt lipite pe garduri şi pe stîlpi, politicienii noştri ar investi în manualele şcolare ? Precizez că accept chiar să îşi pună mecla pe ultima copertă, măcar să aibă copiii manuale de bun-simţ !
P.S. Pe vremea lui Ceauşeşcu, manualele se înlocuiau după doi ani şcolari: ca să evite o eventuală transmitere a unor boli !

Marota INFRASTRUCTURĂ

Motto: Doar (re)clădind infrastructura putem avea învăţământ performant !
Un cuvânt străbate lumea...
Un cuvânt este pe buzele tot mai multor oameni din administraţia locală...
Un cuvânt este esenţa unui anume mod de a aborda posibilele modalităţi de cheltuire a banului public...
INFRASTRUCTURA !
De acest cuvânt se leagă speranţele unora pentru o viaţă mai bună (viaţa lor). El provoacă fericire când aceste speranţe sunt realizate. Tot el provoacă nefericire şi, poate, ură când speranţele altora sunt năruite.
Concret, e vorba despre banii care se tot îngroapă în infrastructură, în timp ce, pentru resursele umane, nu sunt bani, nu sunt fonduri... Şcoli construite, reconstruite, paraconstruite, renovate, reabilitate, re-reabilitate... Garduri de zeci sau sute de milioane... Gresie, faianţă, uşi metalice, termopane-termopane, frate... schimbate la doi-trei ani, sau chiar anual... Şcoli reabilitate, apoi închise din lipsă de elevi... Toate făcute deoarece copiii noştri au nevoie de condiţii europene pentru a învăţa...
Şi nu ar reprezenta un neajuns, dacă nu aş considera că, pentru un învăţământ de calitate, nu sunt suficienţi pereţi de calitate. Mai e nevoie şi de oameni/ cadre didactice de calitate ! Unii care să obţină satisfacţia muncii şi din faptul că sunt bine plătiţi, că nu sunt sufocaţi de problemele cotidiene, de satisfacerea nevoilor de pe primele trepte ale piramidei lui Maslow. Unii care să nu mai aibă griji şi probleme pe care să şi le lase la uşă, atunci când intră în clasă... Dar, din păcate pentru ei, pentru salarii nu sunt bani, nici pentru majorarea salarială devenită un exemplu celebru de nerespectare a legii, nici pentru primele de vacanţă, nici pentru tichetele cadou... NU SUNT BANI !
Aş fi renunţat cu plăcere la schimbarea gresiei de pe holul din faţa clasei mele pentru prima de vacanţă, care să mă ajute să petrec un concediu decent... Dar nu, nu se poate ! Pentru că sunt capitole separate în bugetul administraţiei locale şi nu se poate deturna destinaţia fondurilor alocate... Şi, mai presus de toate, pentru că de la investiţia în infrastructură vine "para-ndărătul" (comisioanele), care reprezintă, de fapt, raţiunea de a fi şi speranţele unora, pentru o viaţă mai bună.
Cu alte cuvinte,
Uităm de OM şi om mai vedea !
Bani să iasă ! (că vin alegerile şi nu se stie ce partid vine la putere, cum se va împărţi ciolanul...)

Precizare: prima parte a textului este după o idee a domnului Gelu Todea, "Marota management", forumul APB.