Începe un nou an şcolar.
Doar anul şcolar e nou, restul... toate vechi!
Aceleaşi manuale vechi, murdare, rupte, neînlocuite de ani de zile. Trei manuale noi la o clasă de 25 de elevi.
Comisii şi comisii (31 anul acesta, faţă de cele 27 de anul trecut), teancuri de hârtii, situaţii, raportări, monitorizări... fiecare document în minim 2-3 exemplare, după caz şi importanţă. Desigur pe banii noştri hârtia şi tuşul pentru imprimare! Format electronic? Nici gând! Că doar suntem în era cursurilor TIC, EDUTIC, INTELTEACH...!
Posturi ocupate pe criterii incerte...
Directive de la centru... ordine care trebuie executate, obedienţă...
Aberaţii: învăţător cu 18 ore/săptămână şi învăţător cu 20 de ore, pentru că îşi face şi orele de educaţie fizică, pe care în altă şcoală le face profesorul. Plată suplimentară pentru muncă în plus? Ce, eşti copil? De unde? (Şi, pentru că tot veni vorba, cum i-or fi ieşit lui Băsescu 16 ore/săptămână?)
Cheltuieli făcute aiurea: şcoli proaspăt renovate/reabilitate şi tot proaspăt desfiinţate; W.C.-uri în incinta şcolii, dar fără apă curentă; păpuşi care imită persoane cu dizabilităţi... dar nu cheltuială şi investiţii în resursele umane...
Bâlbâieli ministeriale, de genul "uite-o, nu e!": prima zi de şcoală cu ore de curs (asta da noutate!); ba nu, tot festivităţi şi festivisme...
Las lista deschisă, pentru că sunt sigură că mai sunt şi altele de adăugat. Hai să o completăm împreună!
Se afișează postările cu eticheta politică salarială. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politică salarială. Afișați toate postările
miercuri, 8 septembrie 2010
sâmbătă, 19 decembrie 2009
O veste bună?!
Pe 14 decembrie s-a anunţat că programul 100 euro pentru cadrele didactice devine programul 130 lei.
O veste bună, ar zice unii. Pe criza asta, e mai mult decât nimic...
Mă abţin să comentez, deoarece umilinţa continuă la care suntem supuşi... nu este de comentat !
O veste bună, ar zice unii. Pe criza asta, e mai mult decât nimic...
Mă abţin să comentez, deoarece umilinţa continuă la care suntem supuşi... nu este de comentat !
duminică, 16 august 2009
Marota INFRASTRUCTURĂ
Motto: Doar (re)clădind infrastructura putem avea învăţământ performant !
Un cuvânt străbate lumea...
Un cuvânt este pe buzele tot mai multor oameni din administraţia locală...
Un cuvânt este esenţa unui anume mod de a aborda posibilele modalităţi de cheltuire a banului public...
INFRASTRUCTURA !
De acest cuvânt se leagă speranţele unora pentru o viaţă mai bună (viaţa lor). El provoacă fericire când aceste speranţe sunt realizate. Tot el provoacă nefericire şi, poate, ură când speranţele altora sunt năruite.
Concret, e vorba despre banii care se tot îngroapă în infrastructură, în timp ce, pentru resursele umane, nu sunt bani, nu sunt fonduri... Şcoli construite, reconstruite, paraconstruite, renovate, reabilitate, re-reabilitate... Garduri de zeci sau sute de milioane... Gresie, faianţă, uşi metalice, termopane-termopane, frate... schimbate la doi-trei ani, sau chiar anual... Şcoli reabilitate, apoi închise din lipsă de elevi... Toate făcute deoarece copiii noştri au nevoie de condiţii europene pentru a învăţa...
Şi nu ar reprezenta un neajuns, dacă nu aş considera că, pentru un învăţământ de calitate, nu sunt suficienţi pereţi de calitate. Mai e nevoie şi de oameni/ cadre didactice de calitate ! Unii care să obţină satisfacţia muncii şi din faptul că sunt bine plătiţi, că nu sunt sufocaţi de problemele cotidiene, de satisfacerea nevoilor de pe primele trepte ale piramidei lui Maslow. Unii care să nu mai aibă griji şi probleme pe care să şi le lase la uşă, atunci când intră în clasă... Dar, din păcate pentru ei, pentru salarii nu sunt bani, nici pentru majorarea salarială devenită un exemplu celebru de nerespectare a legii, nici pentru primele de vacanţă, nici pentru tichetele cadou... NU SUNT BANI !
Aş fi renunţat cu plăcere la schimbarea gresiei de pe holul din faţa clasei mele pentru prima de vacanţă, care să mă ajute să petrec un concediu decent... Dar nu, nu se poate ! Pentru că sunt capitole separate în bugetul administraţiei locale şi nu se poate deturna destinaţia fondurilor alocate... Şi, mai presus de toate, pentru că de la investiţia în infrastructură vine "para-ndărătul" (comisioanele), care reprezintă, de fapt, raţiunea de a fi şi speranţele unora, pentru o viaţă mai bună.
Cu alte cuvinte,
Uităm de OM şi om mai vedea !
Bani să iasă ! (că vin alegerile şi nu se stie ce partid vine la putere, cum se va împărţi ciolanul...)
Precizare: prima parte a textului este după o idee a domnului Gelu Todea, "Marota management", forumul APB.
Un cuvânt străbate lumea...
Un cuvânt este pe buzele tot mai multor oameni din administraţia locală...
Un cuvânt este esenţa unui anume mod de a aborda posibilele modalităţi de cheltuire a banului public...
INFRASTRUCTURA !
De acest cuvânt se leagă speranţele unora pentru o viaţă mai bună (viaţa lor). El provoacă fericire când aceste speranţe sunt realizate. Tot el provoacă nefericire şi, poate, ură când speranţele altora sunt năruite.
Concret, e vorba despre banii care se tot îngroapă în infrastructură, în timp ce, pentru resursele umane, nu sunt bani, nu sunt fonduri... Şcoli construite, reconstruite, paraconstruite, renovate, reabilitate, re-reabilitate... Garduri de zeci sau sute de milioane... Gresie, faianţă, uşi metalice, termopane-termopane, frate... schimbate la doi-trei ani, sau chiar anual... Şcoli reabilitate, apoi închise din lipsă de elevi... Toate făcute deoarece copiii noştri au nevoie de condiţii europene pentru a învăţa...
Şi nu ar reprezenta un neajuns, dacă nu aş considera că, pentru un învăţământ de calitate, nu sunt suficienţi pereţi de calitate. Mai e nevoie şi de oameni/ cadre didactice de calitate ! Unii care să obţină satisfacţia muncii şi din faptul că sunt bine plătiţi, că nu sunt sufocaţi de problemele cotidiene, de satisfacerea nevoilor de pe primele trepte ale piramidei lui Maslow. Unii care să nu mai aibă griji şi probleme pe care să şi le lase la uşă, atunci când intră în clasă... Dar, din păcate pentru ei, pentru salarii nu sunt bani, nici pentru majorarea salarială devenită un exemplu celebru de nerespectare a legii, nici pentru primele de vacanţă, nici pentru tichetele cadou... NU SUNT BANI !
Aş fi renunţat cu plăcere la schimbarea gresiei de pe holul din faţa clasei mele pentru prima de vacanţă, care să mă ajute să petrec un concediu decent... Dar nu, nu se poate ! Pentru că sunt capitole separate în bugetul administraţiei locale şi nu se poate deturna destinaţia fondurilor alocate... Şi, mai presus de toate, pentru că de la investiţia în infrastructură vine "para-ndărătul" (comisioanele), care reprezintă, de fapt, raţiunea de a fi şi speranţele unora, pentru o viaţă mai bună.
Cu alte cuvinte,
Uităm de OM şi om mai vedea !
Bani să iasă ! (că vin alegerile şi nu se stie ce partid vine la putere, cum se va împărţi ciolanul...)
Precizare: prima parte a textului este după o idee a domnului Gelu Todea, "Marota management", forumul APB.
duminică, 21 iunie 2009
Sindicatele din educaţie fac din nou gargară!
Începe bac-ul!
"Lung prilej de vorbe şi de ipoteze"!
Că sumele alocate pentru asistenţă, corectare... este evident. Că profesorii nu vor accepta aceste sume, nu este deloc evident!
Tocmai de aceea, liderii de sindicat au început gargara: că ei nu sunt de acord cu aceste sume mici, că bac-ul nu se va desfăşura în aceste condiţii... (vă amintiţi episodul cu teza unică?- altă gargară din acelaşi film!)
Pe ce mizează? Pe faptul că dascălii acceptă orice sumă, bani să fie! Mai ales în condiţiile în care unii nu ştiu dacă îşi vor primi salariile, alţii au împrumuturi de achitat, alţii...("prietenii ştiu de ce!", aşa cum spunea o reclamă). Şi mai mizează şi pe faptul că cei care participă la bac nu se bazează pe sumele de la buget; sumele de "protocol" sunt în relaţie de inversă proporţionalitate cu cele de la buget. Cum să ratezi ocazia când eşti atât de sărac şi de flămând???
"Lung prilej de vorbe şi de ipoteze"!
Că sumele alocate pentru asistenţă, corectare... este evident. Că profesorii nu vor accepta aceste sume, nu este deloc evident!
Tocmai de aceea, liderii de sindicat au început gargara: că ei nu sunt de acord cu aceste sume mici, că bac-ul nu se va desfăşura în aceste condiţii... (vă amintiţi episodul cu teza unică?- altă gargară din acelaşi film!)
Pe ce mizează? Pe faptul că dascălii acceptă orice sumă, bani să fie! Mai ales în condiţiile în care unii nu ştiu dacă îşi vor primi salariile, alţii au împrumuturi de achitat, alţii...("prietenii ştiu de ce!", aşa cum spunea o reclamă). Şi mai mizează şi pe faptul că cei care participă la bac nu se bazează pe sumele de la buget; sumele de "protocol" sunt în relaţie de inversă proporţionalitate cu cele de la buget. Cum să ratezi ocazia când eşti atât de sărac şi de flămând???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
Postări
