Rezolvare problemă clasa a IV-a (V)

An şcolar nou, topic nou - de fapt tot cel vechi, dar un alt episod.
Din păcate, observ - ca și în anii trecuți - că numărul de cereri de ajutor este la fel de mare; că părinţii nu iau atitudine, în sensul de a solicita sprijin învăţătorului clasei când constată că nu a înţeles copilul ce şi cum e cu rezolvările de probleme; că nimeni altcineva din cititorii / vizitatorii de pe aici nu ajută pe nimeni; că unele probleme care deja au rezolvări scrise nu sunt luate în seamă.
Prin urmare: postaţi, solicitaţi şi oferiţi ajutor, citiţi ce s-a mai scris... învăţaţi-i pe copii să pescuiască, nu le mai daţi peştele gata prins şi gătit...
Succes în noul an şcolar!
Citiți și căutați soluții în toate episoadele anterioare, dar postați aici, nu în cele vechi ! 

Şcoala din vacanţă- "şcoala părinţilor"

Un nou curs- un nou episod din "şcoala" pe care cadrele didactice nu o uită nici în vacanţă. "Şcoala părinţilor" e numele lui şi transmite informaţii, modele educaţionale, exerciţii de făcut împreună cu copiii pentru a-i creşte şi educa să devină adulţi autonomi şi responsabili. Poate fi parcurs de părinţi dar de data aceasta a fos parcurs de cadre didactice, pentru că:
-şi dascălii sunt sau vor deveni părinţi
-dascălii fac educaţie copiilor altor părinţi
-şcoala este una dintre instituţiile cărora părinţii se pot adresa pentru a fi informaţi, consiliaţi şi asistaţi în procesul de creştere şi educare a părinţilor. Se numeşte "şcoala părinţilor", este pentru adulţi dar este despre copii.
Am început prin a descoperi dacă în fiecare dintre noi mai există un copil. Cine a găsit în el "copilul" şi l-a lăsat liber, s-a jucat, s-a bucurat, s-a simţit bine. Participanţii au avut ocazia să vadă şi persoane în care starea de copil a EU-lui a fost contaminată sau exclusă mai ales de starea de părinte, persoane care manifestă autoritarism, simplism, persoane cu valori rigide, combinate cu temeri inutile.
Ne-am amintit de părinţii şi de bunicii noştri, de cum făceau ei educaţie şi am ajuns la părinţii şi la copiii din zilele noastre.
Am discutat despre cum să rămână fiecare la capătul său de relaţie, cum să gestioneze eficient cei 50% care îi aparţin din orice relaţie; am exersat (simbolizând şi vizualizând) cum să diferenţiem nevoile de dorinţe, cum să facem planuri de acţiune pentru a ne realiza dorinţele, cum să ne lăsăm în urmă fricile şi să mergem înainte cu dorinţele care se ascund în spatele acestor frici...

Am constatat, un pic cu stupoare, un pic cu îngrijorare, că - la mai mult de 20 de ani după ceea ce am numit revoluţie şi după ceea ce numim reformă - mentalitatea de buncăr nu a dispărut din felul de a se comporta al unor profesori; că sintagma "liceu, cimitir al tinereţii mele" încă e de actualitate; că nu doresc să se împace cu ideea că liceul poate fi un loc unde elevul să vină de plăcere, cu plăcere, că în timpul orei elevul poate să fie uneori şi neatent, absent psihologic...
Când un profesor nu a ajuns să renunţe la iluzia atotputerniciei infantile şi îşi imaginează că din cei 32 de elevi ai clasei toţi 32 vor fi 100% prezenţi şi implicaţi în activitatea desfăşurată în clasă, când un elev care nu prea vine la ore şi când vine nu prea e atent, dar ia bac-ul şi intră la facultate este considerat un elev-problemă, când profesorul nu permite elevului să devină autor al propriei formări, dar nu-şi permite nici sieşi (participă la cursul de formare "fiindcă toată lumea face asta" şi doreşte să participe la activitatea de evaluare, să fie admis, în condiţiile a lipsit la orele de curs)... cred că încă nu au reuşit să înţeleagă acest limbaj "marţian", nici pe cel al comunicării relaţionale non-violente (ESPERE) şi nu îl pot înţelege pentru că le este total străin. Nu cred că se vor opri singuri, ar fi ceva împotriva firii . Acestor oameni, crescuţi în cultul ierarhiei, funcţiei şi ordinelor, şi în detrimentul toleranţei unor opinii diferite, le lipseşte încrederea în semeni, le e greu să fie sinceri cu ei înşişi ori cu alţii , iar ca prizonieri ai suspiciunii şi scenariilor nu cunosc decât limbajul îndelung exersat al urii , fiind incapabili să articuleze corect raportul dintre vorbe şi fapte (cei care au fost de faţă ştiu la ce mă refer!)

Faptul că încă există dascăli care fac cerere de înscriere şi apoi participă la cursuri pentru că au nevoie de formare, faptul că participarea la curs devine echivalentul participării la un grup de dezvoltare personală, faptul că unii îşi scriu eseul de evaluare şi că simt nevoia să îl rescrie câte puţin în fiecare zi (pentru că experienţa fiecărei zile aduce cu sine o nouă temă de reflecţie)... constituie motivul pentru care încă mai fac formare. Că au fost dascăli-mămici care şi-au adus efectiv copiii în sala de curs - fie că sunt pe cale de a veni pe lume, fie că sunt la vârsta micii copilării- ori că i-au adus simbolic, punând în discuţie comportamentele şi atitudinile copiilor deja adolescenţi sau îngrijorările lor de părinţi, acesta este un fapt pe care nu pot să nu-l apreciez şi constituie motivul pentru care încă mai fac formare de plăcere.

Şcoala din vacanţă- comunicare şi relaţionare

În buna tradiţie a ultimilor ani, CCD Dâmboviţa a găzduit şi în această vacanţă cursuri de formare pentru personalul din învăţământul preuniversitar. Unul dintre ele, cel de management al comunicării şi al relaţionării.
Veniţi cu obiective clar definite, din curiozitate sau doar din pornirea interioară de a descoperi dacă sunt buni comunicatori ori cum să-şi îmbunătăţească relaţiile, participanţii au avut ocazia să adauge câte ceva cunoştinţelor pe care deja le aveau şi, mai ales, să acorde un plus de atenţie dezvoltării personale.
Să refuz fără să mă simt vinovat pentru asta, să spun altcuiva "nu" pentru a-mi spune mie "da", să zic "azi e despre mine" nu înseamnă egoism, înseamnă doar că mă pun pe mine în centrul relaţiilor mele, că îmi îmbunătăţesc relaţia cu mine însămi/ însumi.
Să trec de la "trebuie" imperativ la "am nevoie...", "îmi doresc...", "îţi cer să...."; să primesc şi să amplific mesajele pozitive, să restitui sau să le arunc la "coşul de gunoi relaţional" pe cele toxice nu e uşor: se învaţă şi se exersează în timp.

Cele 36 de ore de cursau deschis doar o portiţă, încă sunt multe întrebări de pus, încă sunt multe de aflat, de făcut, de experimentat...

Mulțumirea pentru lucrul bine făcut

În anul școlar trecut, am avut ocazia să fiu formator în domeniul calității educației, angajat de ARACIP. În această calitate, am susținut un curs de formare în care grupul țintă a fost alcătuit din membrii CEAC, ai Consiliului de Administrație și directori ai școlilor.
Se pare că am format o echipă bună împreună cu colega mea, Daniela Barbu, deoarece am primit de la o participantă la curs un e-mail cu următorul mesaj:

"Am trecut cu bine evaluarea de la aracip.

Va multumesc foarte mult pentru  informatiile primite la curs, acum mi-au fost de un real folos.

Cu stimă,

Ciobanu Elena Monica

Grădinita 1 Târgoviste"

Ce  poate fi mai frumos decât mulțumirea pentru lucrul bine făcut? Mulțumirea personală, căreia i se adaugă ca o confirmare, mulțumirea beneficiarilor!

Profesorii învață și în vacanță (III)

Cursul despre copiii hiperactivi cu deficit de atenție (sindromul ADHD).
Copii care vor să meargă prea repede mai departe, copii care incomodează cu neliniștea și impulsivitatea lor, copii care ne frustrează cu comportamentul lor imprevizibil.
Participanții: educatoare, învățători, profesori din orașul Pucioasa și din împrejurimi (Priboiu, Moroieni, Gura Vulcănii, Vulcana Băi, Fieni, Vulcana de Sus, Vulcana Pandele). Gazdă-Grădinița nr. 2 din Pucioasa; amfitrioane-doamnele educatoare din această grădiniță, care au creat o atmosferă caldă, primitoare, numai bună pentru un final de "concediu" neașteptat de plăcut și de eficient (așa cum l-a caracterizat una dintre participantele la curs).
Copiii cu ADHD... o enigmă...

Cursul... multe întrebări și, poate, prea puține răspunsuri în raport cu multitudinea întrebărilor... multă teorie și sigur mult prea puțină practică în raport cu nevoia exprimată a dascălilor care au participat...

Concluzii...
...acum știu: când am avut la clasă un astfel de copil, am procedat corect, am făcut tot ce am putut să fie un pic mai bine pentru el;
... acum știu: dacă voi avea ocazia să lucrez cu astfel de copii, am aflat că există un set de metode pe care le pot folosi, am aflat că e nevoie să perseverez în aplicarea lor, să fiu creativă;
... acum știu mai mult decât știam înainte, dar încă nu sunt sigură că voi putea aplica ce am învățat aici...

Alte concluzii... dacă sistemul nostru de învățământ ar fi fost altfel organizat... dacă legislația existentă ar fi măcar respectată, fără pretenția de a mai fi și îmbunătățită... dacă părinții ar înțelege că este în interesul copiilor lor să țină cont de îndrumările noastre... dacă am putea să lucrăm în echipă, să primim sprijin din partea unor specialiști... dacă...

Profesorii învață și în vacanță

Spre deosebire de unii dintre elevii lor, care nu învață nici în timpul școlii, profesorii învață și în vacanță.

La fel ca și în vara anului trecut, am avut plăcerea să țin, la Casa Corpului Didactic Dâmbovița, un curs de formare. Fără credite. Pentru 11 cadre didactice (educatoare, învățători, profesori). Tema cursului: conflictele. Că suntem plini de conflicte: și noi, și mediul în care lucrăm, și societatea în care trăim.

Am învăţat că nu e chiar rău să avem conflicte, că e mai bine să le abordăm decât să le evităm... Am învăţat despre tacticile de negociere, cum să le contracarăm pe cele neloiale... Am vorbit despre problemele actuale ale fiecăruia dintre noi, ale şcolilor de unde venim şi ale sistemului românesc de învăţământ... Am vorbit despre unele propuneri de schimbare, pe care fiecare le poate face/ aplica în şcoala lui: ora de consiliere făcută de-adevăratelea, constituirea unui grup de mediere, cursuri pentru părinţi... Am simulat situaţii de negociere, am jucat roluri care să-i ajute pe colegii participanţi să-şi vizualizeze, să-şi conştientizeze conflictele interioare/ problemele latente... NOI, cei de-acolo am făcut toate acestea.

Eu... eu am cunoscut oameni noi, speciali, mi-am găsit răspuns la unele întrebări existenţiale care mă frământau... mă bucur că am fost atunci, acolo!

Să comunicăm eficient! - o nouă provocare pentru voi

Privește fotografia.

Imaginează-ți dialogul dintre cele două personaje.

Scrie despre ce crezi că discută, apoi ce stil de comunicare i se potrivește fiecăruia.

Ora de consiliere (II)

Mă bucur să văd că lucrările mele sunt sursă de inspiraţie, sunt utile cadrelor didactice, că proiectele de lecţie inspirate din aceste lucrări sunt împărtăşite şi altora.
www.scritube.com/profesor-scoala/PROIECT-DIDACTIC-Autocunoaster3316221518.php

Tipuri de comunicare-tu unde te încadrezi?

Am vorbit în orele de consiliere despre cele trei tipuri de comunicare: asertivă, pasivă, agresivă şi despre tipul combinat, din care rezultă comunicarea pasiv-agresivă.
Voi relua, pe scurt, descrierea lor:
-comunicarea asertivă înseamnă, în primul rând, să ştii care sunt nevoile tale şi ce vrei să obţii; apoi, comunicarea asertivă înseamnă să îţi ceri drepturile şi să îţi exprimi sentimentele, respectând drepturile şi sentimentele celorlalţi;
-comunicarea asertivă nu trebuie confundată cu cea agresivă, deoarece aceasta din urmă înseamnă să contracarezi orice replică, să nu accepţi o părere diferită de a ta doar din dorinţa de a te impune; agresivii nu au respect pentru cei cu care comunică, nici nu doresc un schimb real de informaţii: vor să fie doar ei cei auziţi, cei care au dreptate;
-comunicarea pasivă înseamnă să pari a fi de acord cu tot ceea ce spune interlocutorul tău, să nu comunici altora despre sentimentele şi nevoile tale, să le ţii ascunse, de teamă să nu îi superi, de teamă să nu creezi conflicte;
-comunicarea şi comportamentul de tip pasiv-agresiv presupun să fii agresiv în interiorul tău (să fii furios), dar să maschezi furia din tine prin replici de tip pasiv: când stai îmbufnat/ă, dar spui că nu ai nimic, că nu eşti supărat/ă; când îţi găseşti scuze ca să nu participi la o activitate, dar apoi încerci să împiedici buna desfăşurare a acelei activităţi; când mama te roagă să o ajuţi la ceva, îi spui: vin!, dar îţi vezi liniştit/ă de activităţile tale, iar apoi, când îşi exprimă nemulţumirea, îi spui: nu am ştiut că e atât de important/ urgent...
Gândeşte-te cum comunici şi cum reacţionezi tu în cele mai multe cazuri şi scrie, argumentând alegerea, în care dintre tipuri te încadrezi; numeşte încă trei persoane despre care crezi că îţi seamănă din punc de vedere al tipului de comunicare folosit.

Să comunicăm eficient!

Să comunicăm eficient! este titlul unei unități de învățare, pe care elevii clasei a IV-a o vor parcurge la orele de curs opțional.
Comunicarea asertivă, ascultarea activă, reguli de igienă relațională sunt principalele teme care vor fi abordate.
Activitățile desfășurate față-în-față la orele de curs, în clasă, vor fi completate cu activități de comunicare online, cu exprimarea unor păreri pe blog, astfel elevii vor dobândi competențe noi, vor beneficia de combinarea celor mai bune practici pedagogice și de consiliere educațională, cu puterea tehnologiei informației și comunicării.
Acest mod de abordare a unei unități de învățare vine ca urmare a aplicării competențelor dobândite în cadrul cursului IntelTeach-Instruire în societatea cunoașterii prin care este promovată învățarea centrată pe elev, prin integrarea tehnologiei și prin abordări bazate pe proiecte.
Primii pași sunt făcuți în această săptămână: elevii învață să își creeze cont pe Yahoo-mail, pe Google, să acceseze aceste conturi și site-uri utile.

Veşti bune de la ARACIP

Încep evaluările externe.
Dar nu aceasta este vestea bună. Vestea bună este că, în vederea pregătirii şcolilor pentru acest tip de evaluare, se vor desfăşura mai multe tipuri de activităţi:
- mai întâi, va apărea un manual de evaluare internă, însoţit de o aplicaţie informatică, aplicaţie ce va uşura extrem de mult munca membrilor CEAC
- apoi, coordonatorii CEAC din şcoli vor urma nişte cursuri de formare (probabil prin ianuarie-februarie anul viitor)
- şcolile care sunt cuprinse în proiect, vor beneficia şi de consiliere
- standardele de acreditare şi cele de referinţă vor fi detaliate şi adaptate fiecărui nivel de învăţământ în "standarde specifice", astfel că evaluarea se va face nuanţat
- şi nu în ultimul rând, o altă veste bună este că şcolile despre care am vorbit mai sus nu vor plăti pentru formare-consiliere-evaluare.
Se mai fac şi lucruri bune pentru îmbunătăţirea calităţii!

Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (CEAC)

Lyly şi "cdiasimi" cer amănunte pe didactic.ro.
Scriu aici câteva informaţii, esenţiale dealtfel, apoi putem discuta pe întrebări concrete.
Cadrul legal al înfiinţării şi funcţionării CEAC în unităţile furnizoare de educaţie îl reprezintă O.U.G. nr.75/12.07.2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
Pe site-ul ARACIP se găsesc documentele normative privind calitatea educaţiei, informaţii privind autorizarea, acreditarea...
De asemenea, ARACIP a organizat cursuri de formare a formatorilor-consilieri (aprox. 10 persoane din fiecare judeţ); în curând aceştia vor putea acorda consiliere, consultanţă în domeniul asigurării calităţii şcolilor care solicită sprijin.
Cu puţină îndrumare şi cu multă muncă veţi reuşi să vă descurcaţi în hăţişul legislativ al asigurării şi evaluării calităţii serviciilor educaţionale. Şi vă pot spune că cei de la ARACIP chiar ştiu ce vor şi chiar fac bine ceea ce fac!
Vă aştept cu întrebări pe probleme concrete, punctuale şi sper să vă fiu de folos!

Nu vă mai frustrați elevii !

Doamnelor și domnilor profesori,
Nu vă mai frustrați elevii !
Nu-i mai faceți să pară mediocri!
Nu-i mai faceți să vă urască atât de mult încât să dorească să ve extermine!

E nevoie să vă mai spun de ce ?
Nu știți când unul dintre ei are șansa să devină președinte de țară (într-o "dictatură luminată"!), sau prim-ministru, sau ministru al învățământului/de finanțe... ori te miri ce funcție de decizie îi pică pe mână! Nu se știe nici cum își va descărca frustrările pe întregul sistem !
Deci, fiți precauți, amabili, pozitivi, încurajați-i pe toți să aprecieze modul în care vă purtați cu ei! În acest fel veți preveni, poate, întâmplări ca cele pe care le trăim acum, când președintele tuturor românilor e din ce în ce mai înverșunat împotriva slujitorilor școlii.

Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă

Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!

Ora de consiliere- corvoadă sau plăcere ?

În 2006, prăfuita oră de dirigenţie a devenit ora de consiliere.
Cu o programă şcolară foarte bine făcută, cu un program de formare a dascălilor foarte bine pus la punct....
...În aceste condiţii, ora de consiliere avea toate şansele să devină cea mai frumoasă, cea mai lejeră, cea mai plăcută... oră din programul elevilor.
Dar profesorii (unii dintre ei) au participat la cursurile de formare aşa cum participă elevii lor la lecţii: plictisiţi şi dezinteresaţi. Dacă aveau noroc cu un formator care era maestru în a-i motiva, se întâmpla şi o mică schimbare în optica lor; dacă nu, plecau de la curs şi făceau ora tot aşa cum ştiau ei. Astfel, pentru unii (elevi şi/sau profesori), ora de consiliere a devenit o adevărată corvoadă.
Gabi: diriginta unor elevi de la seral, proveniţi din familii sărace, cu diverse tipuri de probleme. Face ora de consiliere/ dirigenţie ducându-i în oraş, la cumpărături, la muzeu, la teatru, la concert... învăţându-i la faţa locului cum să se comporte în situaţia şi în locul ales drept cadru pentru "lecţia de dirigenţie". Nu-i aşa că e o plăcere ?

Interviu formatori consilieri ARACIP (2)

Pentru că m-am născut, trăiesc şi muncesc în România, m-am obişnuit să creez scenarii bazate pe suspiciune pentru majoritatea situaţiilor în care intru în relaţie cu autoritatea românească.

Interviul despre care vorbesc nu a fost scutit, mai ales că pe forumurile de profil (edu.ro, didactic.ro) discuţiile erau convergente, în majoritate forumiştii îşi exprimau neîncrederea.

Am participat la interviu şi am spus că totul a fost o.k. : modul în care am fost trataţi, atmosfera pe care cei de la Educaţia 2000+ au creat-o, modul în care s-a desfăşurat interviul... totul.

Acum pot vorbi şi despre rezultate şi nu e vorba despre subiectivitate: m-am regăsit pe lista acceptaţilor (prima pe listă !), am primit şi invitaţia la curs.

Mărturisesc, m-au lăsat cu gura căscată şi, zău, că e de bine !

Interviu formatori consilieri ARACIP

Vineri, 17 iulie, am participat la mult-discutatul şi mult-disputatul interviu.
Aceleaşi cinci subiecte deja descrise pe forumuri, acelaşi mod de desfăşurare. Atmosferă relaxată, constructivă, creativă. Discuţiile s-au desfăşurat pe poziţia "noi (comisia) suntem OK- tu (intervievatul) eşti OK". Întrebările despre calitate vizau strict percepţia personală.
Nu mă pot pronunţa despre modul de acordare a punctajului şi despre rezultate, dar - ca experienţă de viaţă- a fost utilă şi interesantă participarea.

De ce "De-ale şcolii" ?

Pentru că foarte mulţi elevi au ceva de spus şi nu îndrăznesc!
Pentru că foarte mulţi părinţi au ceva de întrebat şi nu ştiu cui să se adreseze!
Pentru că mulţi dascăli au idei de împărtăşit şi nu ştiu cu cine!