Să scoatem, dar ce băgăm în loc?

M-am uitat cu stupoare la "Ora de foc", pe Realitatea tv. Doamnele Adriana Săftoiu, Marina Constantinescu, Melania Vergu şi un domn profesor de istorie (îmi cer scuze, nu i-am reţinut numele; oricum, e neimportant: nu a reuşit să facă faţă atâtor femei...) discutau despre somnul domnului ministru, somn provocat de manualele şcolare.
Că manualele alternative sunt de proastă calitate? Oho, de când o spunem noi, cei de la catedră, care ne vedem în situaţia de a nu avea ce manual alege, deşi sunt multe-multe...prea multe...
Că programele şcolare (curricula) au nevoie de revizuire? Şi asta spunem noi de mult timp, dar nu s-au făcut decât pe principiul "să se revizuiască, primesc; dar să nu se schimbe nimic"... în timp ce noi voiam "pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale".
Dar am trăit să aud ce nu auzisem până acum: că textele din manualele din limba română au nevoie de împrospătare; adică: Creangă e greu (regionalismele din poveştile lui au devenit arhaisme, copiii nu înţeleg despre ce e vorba în text.... care o fi rolul învăţătorului, al dicţionarului, o mai fi nevoie să le formăm elevilor un vocabular cât mai dezvoltat?), Goga e depăşit, Eminescu e prea folosit.... şi tot aşa... până i-au cam desfiinţat pe toţi. S-au luat şi de "Dumbrava minunată"; că fiul doamnei Săftoiu -sau un coleg de-al lui- a înţeles din această poveste că "e rău cu mamă vitregă". Oare a citit-o? Visul Lizucăi tot asta i-a transmis? N-o fi vorba şi despre imaginaţie în povestea asta?
Până la urmă, am rămas cu o nelămurire: ce autori şi ce lecturi/ texte consideră distinsele doamne că ar ar fi bine să apară în manuale?