Să scoatem, dar ce băgăm în loc?

M-am uitat cu stupoare la "Ora de foc", pe Realitatea tv. Doamnele Adriana Săftoiu, Marina Constantinescu, Melania Vergu şi un domn profesor de istorie (îmi cer scuze, nu i-am reţinut numele; oricum, e neimportant: nu a reuşit să facă faţă atâtor femei...) discutau despre somnul domnului ministru, somn provocat de manualele şcolare.
Că manualele alternative sunt de proastă calitate? Oho, de când o spunem noi, cei de la catedră, care ne vedem în situaţia de a nu avea ce manual alege, deşi sunt multe-multe...prea multe...
Că programele şcolare (curricula) au nevoie de revizuire? Şi asta spunem noi de mult timp, dar nu s-au făcut decât pe principiul "să se revizuiască, primesc; dar să nu se schimbe nimic"... în timp ce noi voiam "pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale".
Dar am trăit să aud ce nu auzisem până acum: că textele din manualele din limba română au nevoie de împrospătare; adică: Creangă e greu (regionalismele din poveştile lui au devenit arhaisme, copiii nu înţeleg despre ce e vorba în text.... care o fi rolul învăţătorului, al dicţionarului, o mai fi nevoie să le formăm elevilor un vocabular cât mai dezvoltat?), Goga e depăşit, Eminescu e prea folosit.... şi tot aşa... până i-au cam desfiinţat pe toţi. S-au luat şi de "Dumbrava minunată"; că fiul doamnei Săftoiu -sau un coleg de-al lui- a înţeles din această poveste că "e rău cu mamă vitregă". Oare a citit-o? Visul Lizucăi tot asta i-a transmis? N-o fi vorba şi despre imaginaţie în povestea asta?
Până la urmă, am rămas cu o nelămurire: ce autori şi ce lecturi/ texte consideră distinsele doamne că ar ar fi bine să apară în manuale?

Portofoliul-instrument complementar de evaluare

Portofoliul, ca instrument de evaluare, i-a înnebunit pe părinţi şi îi disperă pe elevi. Pe unii dintre ei, pe cei care au parte de cadre didactice care nu au înţeles rostul acestei metode alternative de evaluare.
Ioana îmi spune că fiul ei, elev în clasa a V-a, are la limba română de făcut "fişe de portofoliu". În ce constau ele?
Copilul copiază pe coli A4 lecţiile din caietul de clasă. Apoi le pune într-un dosar. Şi asta se numeşte portofoliu.
Mă întreabă care este utilitatea portofoliului...

Folosit astfel, portofoliul NU ARE UTILITATE.
Îmi pare rău că o dezamăgesc (de fapt, cred că Ioana ştia deja răspunsul)şi, mai ales, îmi pare rău că iar îmi critic o "colegă de breaslă".
Portofoliul e o colecţie de lucrări, reprezentative pentru activitatea elevului, prin care se urmăreşte progresul global înregistrat de elevpe o unitate de timp şcolar, pe obiective clar definite; portofoliul este un mijloc de valorizare a muncii individuale a elevului (aviz părinţilor şi cadrelor didactice care pun preţ pe lucrări care evident nu sunt făcute de copil !) şi îi asigură acestuia un rol activ în învăţare.
Copiatul lecţiilor.... mă tem că, deşi e munca individuală a elevului, nu îi asigură deloc un rol activ în învăţare. Poate doar pe principiul: "repetiţia e mama învăţării"!
Zău, e penibil !

Nu simt nevoia să fiu recunoscătoare !

Vineri am luat al XIII-lea salariu. O chestie care în fiecare an devine "lung prilej de vorbe şi de ipoteze"...
Tot vineri, dar în urmă cu o săptămână, dis-de-dimineaţă, ni s-au adus statele cu veniturile cuvenite din al XIII-lea salariu. În aceeaşi zi, la prânz, o veste tristă: nu se mai dă, iar celor care au apucat să îl încaseze li se iau banii înapoi.
Şi să revin la vineri când am primit, totuşi, banii: afişat la loc de cinste, la vedere, anunţul: Al XIII-lea salariu s-a oferit din BUGETUL LOCAL PRIN BUNĂVOINŢA DOMNULUI PRIMAR !
Când unii nu ştiau cum să-şi mai manifeste mulţumirile pentru primar, eu am îndrăznit să spun că nu simt nevoia să fiu recunoscătoare când se aplică legea. Câtă lume am supărat !
Mi s-a amintit de tichetele cadou, pe care noi le primim (tot prin bunăvoinţa domnului primar) de Paşte şi de Crăciun, iar alţii nu le primesc deloc. Da, dar sunt şi instituţii la care se primesc tichetele cadou pentru toate cele (parcă) 8 evenimente pe care le precizează legea... şi primele de vacanţă le-au primit, tot cum precizează legea...
Mi s-a spus că sunt şcoli unde cheltuielile de transport ale cadrelor didactice nu sunt decontate. La noi sunt, deci legea este aplicată corect !
Când Curtea de conturi a zis să ni se ia impozit pe tichetele cadou, primăria voia să plătim noi şi penalităţile/ majorările de întârziere, că şi ei ne decontează naveta.... nimeni nu a pus problema că sunt legi diferite, despre fapte diferite... au considerat-o un fel de serviciu-contra-serviciu.
Să mă întorc iar la ziua de vineri: au venit banii şi s-a făcut mişto de mine: domnişoara nu îi vrea, că sunt de la primar...
O să mai spun încă o dată: nu simt nevoia să fiu recunoscătoare că se aplică legea ! Nu datorez nimănui recunoştinţă că încasez veniturile care mi se cuvin pentru munca prestată ! Un vechi proverb românesc spunea: unde-i lege, nu-i tocmeală. Oare l-a uitat toată lumea?
Şi, atâta vreme cât alţii vor gândi la fel ca şi colegii mei, legea nu se va aplica niciodată pentru noi.

O veste bună?!

Pe 14 decembrie s-a anunţat că programul 100 euro pentru cadrele didactice devine programul 130 lei.
O veste bună, ar zice unii. Pe criza asta, e mai mult decât nimic...
Mă abţin să comentez, deoarece umilinţa continuă la care suntem supuşi... nu este de comentat !

Şcoala între concediul fără plată şi gripa porcină

Şcoala românească e în mare suferinţă de mult timp.
Dar acum toate relele s-au abătut peste ea !
Întâi concediul fără plată i-a ştirbit din timp... apoi gripa de tip nou, zisă şi porcină, i-a ştirbit din farmec.
Ministerul (marele MECI şi micul BOC) s-a gândit că cele mai bune zile de stat acasă sunt cele din ultima săptămână de şcoală; cea în care făceam o mulţime de activităţi, mai ales extraşcolare, dedicate sărbătorilor de iarnă....
Ministerul sănătăţii atrimis inspectoratelor şcolare o adresă prin care recomandă limitarea activităţilor extraşcolare.... Directori zeloşi au tradus limitarea ca interzicere, deci... pe uşa şcolii s-a pus un afiş prin care se anunţă că nu vor mai fi serbări de Crăciun, nici colinde, nici...
Moş Nicolae şi Moş Crăciun au adversari redutabili anul acesta...

Altă trăznaie, aceeaşi învăţătoare !

Şi, pentru toţi cei care i-au acordat circumstanţe atenuante doamnei învăţătoare din postarea anterioară, voi mai povesti una:
Clasa I .
Evaluare la limba română .
Chestii de început, număr de silabe din diverse cuvinte, de exemplu .
Imagine-stimul: o apă curgătoare peste care trece un (râu) pod (mulţumesc, marada, pentru atenţionare !).
Cerinţă: scrie în casetă numărul de silabe pentru fiecare cuvânt ilustrat printr-o imagine.
Răspuns aşteptat: 1 (râu), 1 (pod).
Răspuns primit: 2 (a-pă), 2 (pun-te).
Penalizare: pentru elevi şi, desigur, pentru părinţii care nu se ocupă suficient de mult de copil !
Concluzia mea: naşpa !

Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?

Fetiţa unei prietene de-ale mele s-a simţit rău la şcoală într-o zi. Este în clasa I (nu ştiu dacă are mare importanţă !) şi- pur şi simplu- a vomitat în clasă, în timpul orei.
Învăţătoarea a dat beep-uri repetate mamei. Mama fetiţei nu avea numărul învăţătoarei în memoria telefonului (ce neglijenţă !), aşa că nu a ştiut de la cine vin beep-urile; în plus, era la serviciu, aşa că nu a răspuns.
În sfârşit, învăţătoarea s-a hotărât să sune. Mama a răspuns şi a fost chemată la şcoală.
Până a cerut o învoire, până şi-a găsit un înlocuitor, plus deplasarea de la serviciu până în localitatea de domiciliu (vreo 30 de kilometri)... învăţătoarea s-a umplut de draci.
A certat copilul, a certat-o şi pe mamă...dar nu a trimis fetiţa la cabinetul medical, nu a chemat femeia de serviciu să cureţe banca fetiţei şi clasa...
Prietena mea s-a simţit jenată de toată întâmplarea: că nu a răspuns la beep-uri, că i-a fost rău fetiţei, că nu a putut veni mai repede la şcoală...
Eu m-am simţit frustrată că o doamnă cu acest tip de reacţie este învăţătoare...
Cum o fi ?
Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?