Am nevoie să comunic eficient

Este titlul celui mai recent curs pe care l-am ţinut în calitate de formator al CCD.

Când l-am adăugat în oferta de formare a CCD nu m-am gândit că se vor înscrie prea multe persoane. Pentru că, în general, oamenii cred că ştiu să comunice (inclusiv să o facă eficient!) încă de când au învăţat să vorbească. (Şi nu mă pot abţine să nu amintesc de d-ra Băsescu cea mică, entuziasmată că dl. Boc este capabil "să editeze perfect câteva fraze în limba română"!)

Totuşi au fost persoane dornice să facă acest curs. Chiar dacă vacanţa era în toi! Şi au fost persoane care au adus cu sine alte persoane: prietene, colege, directoarea... Da, un grup entuziast de educatoare care şi-au înscris şi directoarea. Iar doamna director a venit cu ele şi nu numai că a venit: au pus în discuţie aspecte ale comunicării şi ale relaţionării care nu funcţionau chiar bine în organizaţia lor. (Respectele mele pentru o astfel de doamnă director! Respectele mele şi pentru doamnele educatoare care au avut ideea!)

Am avut bucuria să constat încă o dată că dascălii reprezintă un "popor" de oameni deosebiţi (am lucrat- în grupurile de dezvoltare personală sau în alte tipuri de training-uri cu profesionişti din diverse domenii, dar dascălii sunt de departe cei mai implicaţi, cei mai dedicaţi).

Am avut bucuria să cunosc oameni speciali: educatoare, învăţători, profesori de diferite discipline, care nu doar că mi-au făcut misiunea de formator mai uşoară, dar mi-au făcut-o şi plăcută. Oameni pasionaţi de meseria lor, oameni pasionaţi de viaţă, de prietenie, de poezie, de iubire...Oameni pasionaţi de oameni!

Mulţumesc că aţi ales să fiţi altfel decât cei autosuficienţi, care cred că le ştiu pe toate!

Mulţumesc că m-aţi ales să vă fiu formator!

Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să vă cunosc şi să vă apreciez!

Bac-ul

S-a terminat şi bac-ul ăsta. Pentru unii cu rezultate dezastruoase (care, după părerea mea, reflectă realitatea foarte bine). Cu ceva scandal: s-au dat bani de "protocol" (zic elevii), nu s-au primit bani (zic profesorii), or fi fost sumele prea mici pentru câtă criză este? (mă întreb eu cu teoria conspiraţiei în minte şi cu scenarii multiple prin care aş putea argumenta cine şi de ce are nevoie de sesiunea din toamnă a bac-ului )...
Am urmărit imaginile în care Băsescu discută cu doamna profesoară din Dorohoi. M-am gândit că schimbul de replici care a avut loc poate fi sursă de inspiraţie pentru subiectele de bac de anul viitor. Sugestii la: http://confidentze.blogspot.com/2010/07/addenda-la-basescu-se-cearta-cu-o.html
În plus, elevii pot studia stilul de comunicare al preşedintelui. Cu siguranţă le va fi de folos când vor da probele de competenţe lingvistice şi de comunicare în limba română, dar- mai ales- le va fi de folos în viaţă. Că nu-i de colea să ajungi preşedinte aşa, la miştocăreală!
(probabil că voi fi şi eu pusă pe lista celor care atentează la siguranţa naţională?!?)

30 Iunie- Ziua Învăţătorului

Îşi mai aduce cineva aminte că pe 30 Iunie se sărbătorea Ziua Învăţătorului?
Eu îmi amintesc cu nostalgie de acele vremuri.
Era timp pentru muncă şi timp pentru sărbătoare. Cursurile se încheiau pe 15 iunie, dar nu se încheia şcoala. Până pe 29 iunie, doamna învăţătoare (şi doamna dirigintă, mai târziu) pregătea cu noi programul artistic pentru serbarea de sfârşit de an şcolar. Pe 29, de ziua sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, erau serbarea şi festivitatea de premiere. Muzică, poezie, dans, teatru... Coroniţe, diplome, cărţi, flori, cireşe de iunie... Copii, părinţi, bunici, dacăli... Poate pentru unii totul pare o poveste, dar cu ochii copilului de atunci eu aşa percepeam sfârşitul de an şcolar: ca pe o poveste.
Apoi, pe 30, era rândul dascălilor să se bucure de încheierea încă unui an de muncă.
Da, poate sunt nostalgică, dar chiar simt nevoia să urez La mulţi ani! celor care mi-au fost dascăli şi, alături de care, mai târziu, devenindu-le colegă, am sărbătorit de câteva ori cu acest prilej.
Şi să urez La mulţi ani! tuturor dascălilor care au intrat şi fac această profesie din dăruire, din vocaţie, din dragoste pentru copii.
La mulţi ani, de Ziua Învăţătorului!

De 1 Iunie

Ziua de 1 Iunie este dedicată copiilor, bucuriei vârstei lor.
Astăzi am avut bucuria şi plăcerea să participăm la o activitate-concurs, dedicată Zilei Internaţionale a Copilului, eveniment organizat de centrul Europe Direct Târgovişte al Bibliotecii Judeţene Dâmboviţa.
Concursul cu tema Suntem copii ai Europei a făcut din cele 24 de echipaje participante ambasadori pentru o zi ai ţărilor Uniunii Europene. Prezentarea ţării, muzică, desene şi sport, iată activităţile care i-au invitat pe copii la competiţie, la cunoaştere, la joc, la voie bună!
Ştiu că nu a fost o zi obişnuită, dar sunt învăţătoare şi simt nevoia să ofer note:

• nota 10 echipajelor intrate în concurs şi învăţătorilor care i-au coordonat!
• nota 10 elevilor mei (pentru că sunt ai mei şi pentru că sunt minunaţi!)!
• nota 10 organizatorilor, coordonatorului proiectului- Vlăduţ Andreescu- , colaboratorilor lui şi voluntarilor centrului ED!

Şi, pentru că a fost o activitate de nota 10, sper ca acest tip de activităţi să nu se oprească la a II-a ediţie, ci să devină în timp tradiţie.

Greva profesorilor şi pumnul în gură

Conflictele de muncă nu sunt apanajul vremilor noastre. Se pare că primele conflicte de muncă au avut loc chiar în Egiptul antic. Secole de-a rândul mişcarea sindicală a luptat pe diverse fronturi pentru drepturile celor ce muncesc...
Într-o ţară în care însăşi Constituţia, în art. 43, stipulează dreptul la grevă, inspectoratul şcolar vrea să pună pumnul în gură cadrelor didactice care au de gând să intre în grevă generală. Nu-mi amintesc vreun moment, vreo grevă la care să se fi proferat atâtea ameninţări la adresa dascălilor: că li se vor tăia zilele din condică şi nu oricum, ci cu roşu (de parcă ar avea importanţă culoarea ! ... sau poate mizează pe efectul psihologic al culorii?!?); că li se va consemna în cărţile de muncă întreruperea; că... sunt obligaţi să facă cerere de concediu fără plată !
Mărturisesc că nu sunt membru de sindicat (deci nu am motive să iau apărarea dascălilor), că nu mă pricep la toate chichiţele legale, dar... asemenea aberaţii şi ameninţări de cea mai joasă speţă nici nu am auzit până acum!
Şi parcă-mi vine să cânt Internaţionala: Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim! Cum altfel decât robie s-ar putea numi starea în care am ajuns?

Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă

Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!

Şcoala incluzivă