Conflictele de muncă nu sunt apanajul vremilor noastre. Se pare că primele conflicte de muncă au avut loc chiar în Egiptul antic. Secole de-a rândul mişcarea sindicală a luptat pe diverse fronturi pentru drepturile celor ce muncesc...
Într-o ţară în care însăşi Constituţia, în art. 43, stipulează dreptul la grevă, inspectoratul şcolar vrea să pună pumnul în gură cadrelor didactice care au de gând să intre în grevă generală. Nu-mi amintesc vreun moment, vreo grevă la care să se fi proferat atâtea ameninţări la adresa dascălilor: că li se vor tăia zilele din condică şi nu oricum, ci cu roşu (de parcă ar avea importanţă culoarea ! ... sau poate mizează pe efectul psihologic al culorii?!?); că li se va consemna în cărţile de muncă întreruperea; că... sunt obligaţi să facă cerere de concediu fără plată !
Mărturisesc că nu sunt membru de sindicat (deci nu am motive să iau apărarea dascălilor), că nu mă pricep la toate chichiţele legale, dar... asemenea aberaţii şi ameninţări de cea mai joasă speţă nici nu am auzit până acum!
Şi parcă-mi vine să cânt Internaţionala: Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim! Cum altfel decât robie s-ar putea numi starea în care am ajuns?
marți, 25 mai 2010
luni, 24 mai 2010
Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă
Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Poveste cu copii, cu mămici şi cu matematică
În ultima vreme, stau de vorbă cu tot mai mulţi părinţi îngroziţi de matematică. De fapt, nu de matematica în sine, ci mai degrabă de cerinţele şcolii actuale. Şi le tot spun că nu toţi suntem făcuţi să fim olimpici la mate.
Se dau 3 mămici: A, B, C, respectiv copiii lor: a, b, c.
Toate şi-au dorit ca fiii lor să înveţe matematică. Toate i-au dat la meditaţii. Iar lor, copiilor, nu le plăcea: nici matematica, nici faptul că meditaţia le consuma din timpul pe care l-ar fi petrecut altfel.
După un număr de şedinţe de consiliere psihologică, mama A a înţeles că fiul ei preferă să meargă la cercul de radioamatori, s-a consolat cu ideea că notele lui la mate vor fi între 5 şi 7 şi a renunţat să-şi dorească să mai facă din el ceva ce nu este.
b a înţeles că meditaţiile sulimentare îl ajută să se menţină pe linia de plutire, iar mama lui a acceptat că e bine şi aşa, mai ales după ce băiatul ei a luat un premiu important la un concurs de limba şi literatura română.
C şi c sunt încă nefericiţi: băiatul evită matematica, o înfruntă pe mamă de câte ori poate, iar mama insistă să se facă totul cum vrea ea.
Cum e mai bine?... să nu mă întrebaţi, cred că fiecare îşi poate răspunde!
Şi nici unde sunt taţii copiilor din povestea asta să nu mă întrebaţi: înţeleg că ei nu se implică în educaţia copiilor, că ... e treabă de femeie...
Se dau 3 mămici: A, B, C, respectiv copiii lor: a, b, c.
Toate şi-au dorit ca fiii lor să înveţe matematică. Toate i-au dat la meditaţii. Iar lor, copiilor, nu le plăcea: nici matematica, nici faptul că meditaţia le consuma din timpul pe care l-ar fi petrecut altfel.
După un număr de şedinţe de consiliere psihologică, mama A a înţeles că fiul ei preferă să meargă la cercul de radioamatori, s-a consolat cu ideea că notele lui la mate vor fi între 5 şi 7 şi a renunţat să-şi dorească să mai facă din el ceva ce nu este.
b a înţeles că meditaţiile sulimentare îl ajută să se menţină pe linia de plutire, iar mama lui a acceptat că e bine şi aşa, mai ales după ce băiatul ei a luat un premiu important la un concurs de limba şi literatura română.
C şi c sunt încă nefericiţi: băiatul evită matematica, o înfruntă pe mamă de câte ori poate, iar mama insistă să se facă totul cum vrea ea.
Cum e mai bine?... să nu mă întrebaţi, cred că fiecare îşi poate răspunde!
Şi nici unde sunt taţii copiilor din povestea asta să nu mă întrebaţi: înţeleg că ei nu se implică în educaţia copiilor, că ... e treabă de femeie...
duminică, 21 martie 2010
Rezolvare problemă de clasa a IV-a (II)
Iată şi a doua problemă propusă de Omerica:
Perimetrul unui dreptunghi este de 178cm. Dacă lungimea se măreşte cu 39 cm, atunci lăţimea devine 1/3 din lungime. Să se afle dimensiunile dreptunghiului.
Rezolvare:
Precizare: păstrăm notaţiile din rezolvarea primei probleme.
Începem de la formula de calcul a perimetrului și de la valoarea acestuia, scrisă sub forma:
P=2x(L+l)=178
L+l=178:2
L+l=89
Mărind lungimea cu 39 cm, suma dimensiunilor devine:
L+l=89+39
L+l=128
În acest moment, lățimea este egală cu 1/3 din lungime sau, cu alte cuvinte, lungimea este de 3 ori mai mare decât lățimea. Reprezentarea grafică arată așa:
lățimea: I_______I
lungimea: I_______I______I_______I
Suma lor este de 128, deci cele 4 părți egale valorează 128.
l=128:4
l=32cm
L=3 x l
L=3x32
L=96cm
Pentru a calcula valoarea inițială a lungimii dreptunghiului, scădem cei 39 de centimetri cu care a fost mărită conform enunțului problemei.
L=96-39
L=57cm
Verificare:
P=2x(L+l)
P=2x(57+32)
P=2x89
P=178cm
Răspuns: L=57cm; l=32cm
Perimetrul unui dreptunghi este de 178cm. Dacă lungimea se măreşte cu 39 cm, atunci lăţimea devine 1/3 din lungime. Să se afle dimensiunile dreptunghiului.
Rezolvare:
Precizare: păstrăm notaţiile din rezolvarea primei probleme.
Începem de la formula de calcul a perimetrului și de la valoarea acestuia, scrisă sub forma:
P=2x(L+l)=178
L+l=178:2
L+l=89
Mărind lungimea cu 39 cm, suma dimensiunilor devine:
L+l=89+39
L+l=128
În acest moment, lățimea este egală cu 1/3 din lungime sau, cu alte cuvinte, lungimea este de 3 ori mai mare decât lățimea. Reprezentarea grafică arată așa:
lățimea: I_______I
lungimea: I_______I______I_______I
Suma lor este de 128, deci cele 4 părți egale valorează 128.
l=128:4
l=32cm
L=3 x l
L=3x32
L=96cm
Pentru a calcula valoarea inițială a lungimii dreptunghiului, scădem cei 39 de centimetri cu care a fost mărită conform enunțului problemei.
L=96-39
L=57cm
Verificare:
P=2x(L+l)
P=2x(57+32)
P=2x89
P=178cm
Răspuns: L=57cm; l=32cm
sâmbătă, 20 martie 2010
Rezolvare problemă de clasa a IV-a
Omerica cere ajutor la rezolvarea unor probleme de matematică, de clasa a IV-a.
Iată prima problemă: Perimetrul unui dreptunghi este cu 364 cm mai mare decât lăţimea şi cu 320 cm mai mare decât lungimea sa. Câţi centimetri măsoară dimensiunile dreptunghiului?
Rezolvare:
Fie L- lungimea dreptunghiului, l- lăţimea şi P - perimetrul acestuia.
P= 2L+2l
Dacă P este cu 364cm mai mare decât lățimea, înseamnă că diferența dintre P și l este de 364cm. Același raționament și în cayul diferenței dintre perimetru și lungime. Rezultă următoarele relații matematice:
P-l= 2L+ l=364
P-L=L +2l=320
Adunând cele două relații, obținem:
3L+3l=684 sau
3x(L+l)=684
L+l=684:3
L+l=228
Comparând relațiile:
2L+l=364 și
L+l=228, se observă că diferența dintre cele două valori numerice reiese din faptul că, în prima relație, este în pus o L . Deci,
L=364-228
L= 136cm
l=228-136
l= 92cm
Verificare:
P=2L+2l= 2x136+2x92=272+184= 456cm
Diferența dintre perimetru și lățime: 456-92=346cm
Diferența dintre perimetru și lungime: 456-136=320cm
Răspuns: dimensiunile dreptunghiului: L=136cm; l=92cm
Iată prima problemă: Perimetrul unui dreptunghi este cu 364 cm mai mare decât lăţimea şi cu 320 cm mai mare decât lungimea sa. Câţi centimetri măsoară dimensiunile dreptunghiului?
Rezolvare:
Fie L- lungimea dreptunghiului, l- lăţimea şi P - perimetrul acestuia.
P= 2L+2l
Dacă P este cu 364cm mai mare decât lățimea, înseamnă că diferența dintre P și l este de 364cm. Același raționament și în cayul diferenței dintre perimetru și lungime. Rezultă următoarele relații matematice:
P-l= 2L+ l=364
P-L=L +2l=320
Adunând cele două relații, obținem:
3L+3l=684 sau
3x(L+l)=684
L+l=684:3
L+l=228
Comparând relațiile:
2L+l=364 și
L+l=228, se observă că diferența dintre cele două valori numerice reiese din faptul că, în prima relație, este în pus o L . Deci,
L=364-228
L= 136cm
l=228-136
l= 92cm
Verificare:
P=2L+2l= 2x136+2x92=272+184= 456cm
Diferența dintre perimetru și lățime: 456-92=346cm
Diferența dintre perimetru și lungime: 456-136=320cm
Răspuns: dimensiunile dreptunghiului: L=136cm; l=92cm
duminică, 14 martie 2010
Reforma...biblioteca virtuală... profesorul virtual...
Aseară, pe Realitatea tv, emisiune dedicată reformei din educaţie. Doamna Dragotescu, moderator, deşi s-a declarat "doamna dirigintă", nu a reuşit să scoată ce e mai bun de la "elevii"-invitaţi.
De reţinut punctul de vedere al domnului Miclea: biblioteca virtuală şi profesorul virtual- o alternativă la manualele alternative (recunoscute unanim ca fiind de proastă calitate). Psihologic vorbind, propunerea e fundamentată şi argumentată: funcţionarea proceselor psihice a suferit modificări; creierul copiilor de azi operează cu informaţii multimedia, cu imagini ce se succed rapid...
Da, argumentul stă în picioare. Dar nimeni de acolo nu a venit cu contraargumente de tipul: copiii noştri, deja a-motrici şi unii dependenţi de calculator, ar avea nevoie şi de o ieşire din virtual; copiii noştri, din ce în ce mai mulţi, sunt obezi sau poartă ochelari de la vârste mult prea mici... Statul ore întregi în faţa computerului n-o fi una dintre cauze?
Şi nimeni nu a abordat cauza pentru care învăţământul românesc se tot duce de râpă: lipsa motivaţiei!
Copiii nu mai învaţă pentru că nu mai există motivaţia învăţării.
Chiar şi profesorii cu vocaţie şi competenţe sunt din ce în ce mai puţini, pentru că sistemul nu îi mai motivează pe cei mai buni să rămână/ să intre în această meserie grea, frumoasă, hulită în ultima vreme de tot mai mulţi. E drept, profesorul virtual nu are nevoie să fie motivat, nu cere măriri salariale, nu intră în grevă... e ideal pentru reformă!
De reţinut punctul de vedere al domnului Miclea: biblioteca virtuală şi profesorul virtual- o alternativă la manualele alternative (recunoscute unanim ca fiind de proastă calitate). Psihologic vorbind, propunerea e fundamentată şi argumentată: funcţionarea proceselor psihice a suferit modificări; creierul copiilor de azi operează cu informaţii multimedia, cu imagini ce se succed rapid...
Da, argumentul stă în picioare. Dar nimeni de acolo nu a venit cu contraargumente de tipul: copiii noştri, deja a-motrici şi unii dependenţi de calculator, ar avea nevoie şi de o ieşire din virtual; copiii noştri, din ce în ce mai mulţi, sunt obezi sau poartă ochelari de la vârste mult prea mici... Statul ore întregi în faţa computerului n-o fi una dintre cauze?
Şi nimeni nu a abordat cauza pentru care învăţământul românesc se tot duce de râpă: lipsa motivaţiei!
Copiii nu mai învaţă pentru că nu mai există motivaţia învăţării.
Chiar şi profesorii cu vocaţie şi competenţe sunt din ce în ce mai puţini, pentru că sistemul nu îi mai motivează pe cei mai buni să rămână/ să intre în această meserie grea, frumoasă, hulită în ultima vreme de tot mai mulţi. E drept, profesorul virtual nu are nevoie să fie motivat, nu cere măriri salariale, nu intră în grevă... e ideal pentru reformă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
Postări
