Conflictele de muncă nu sunt apanajul vremilor noastre. Se pare că primele conflicte de muncă au avut loc chiar în Egiptul antic. Secole de-a rândul mişcarea sindicală a luptat pe diverse fronturi pentru drepturile celor ce muncesc...
Într-o ţară în care însăşi Constituţia, în art. 43, stipulează dreptul la grevă, inspectoratul şcolar vrea să pună pumnul în gură cadrelor didactice care au de gând să intre în grevă generală. Nu-mi amintesc vreun moment, vreo grevă la care să se fi proferat atâtea ameninţări la adresa dascălilor: că li se vor tăia zilele din condică şi nu oricum, ci cu roşu (de parcă ar avea importanţă culoarea ! ... sau poate mizează pe efectul psihologic al culorii?!?); că li se va consemna în cărţile de muncă întreruperea; că... sunt obligaţi să facă cerere de concediu fără plată !
Mărturisesc că nu sunt membru de sindicat (deci nu am motive să iau apărarea dascălilor), că nu mă pricep la toate chichiţele legale, dar... asemenea aberaţii şi ameninţări de cea mai joasă speţă nici nu am auzit până acum!
Şi parcă-mi vine să cânt Internaţionala: Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim! Cum altfel decât robie s-ar putea numi starea în care am ajuns?
marți, 25 mai 2010
luni, 24 mai 2010
Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă
Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
Postări
