Rezolvare problemă clasa a IV-a (V)

An şcolar nou, topic nou - de fapt tot cel vechi, dar un alt episod.
Din păcate, observ - ca și în anii trecuți - că numărul de cereri de ajutor este la fel de mare; că părinţii nu iau atitudine, în sensul de a solicita sprijin învăţătorului clasei când constată că nu a înţeles copilul ce şi cum e cu rezolvările de probleme; că nimeni altcineva din cititorii / vizitatorii de pe aici nu ajută pe nimeni; că unele probleme care deja au rezolvări scrise nu sunt luate în seamă.
Prin urmare: postaţi, solicitaţi şi oferiţi ajutor, citiţi ce s-a mai scris... învăţaţi-i pe copii să pescuiască, nu le mai daţi peştele gata prins şi gătit...
Succes în noul an şcolar!
Citiți și căutați soluții în toate episoadele anterioare, dar postați aici, nu în cele vechi ! 

Şcoala din vacanţă- vara lui 2013

Vara este pe sfârşite, la fel şi vacanţa...
Ca de fiecare dată în ultimii 4 ani, dascălii învaţă când elevii lor nu mai sunt la şcoală. Pentru că este dificil să descriu în cuvinte toată energia şi toată bucuria cu care colegii mei participă la astfel de activităţi, las imaginile să vorbească...

Gazdele noastre din acest an: Casa Corpului Didactic Dâmboviţa şi Şcoala Gimnazială "Tudor Vladimirescu" din Târgovişte.

Ziua Educaţiei Nonformale

Știai că la şcoală poţi învăţa despre gravitaţie urmărind un film cu Superman?

Ai fost vreodata la o casă de cultură unde fotografiile îţi vorbesc?

Ai participat vreodată la o piesă de teatru pentru care tu alegi finalul?

Ai auzit că într-o bibliotecă poţi citi şi oameni, nu doar cărţi?

Ai ieşit vreodată la o vânătoare de comori în localitatea ta?

Te-ai gândit vreodată câte poţi învăţa printr-un proiect derulat de un ONG?

Vino şi TU la ZIUA EDUCAŢIEI NONFORMALE!

O să descoperi că şi TU înveţi oriunde, tot timpul!

Unde se întâmplă? La Şcolile nr. 1 şi nr. 2 Picior de Munte.

Când se întâmplă? Vineri, 28 septembrie 2012, începând cu orele 10:00

Ce se întâmplă?

Activităţi de educaţie pentru protejarea mediului; creare de costume din materiale reciclabile, parada costumelor.

Exerciţii şi activităţi de dezvoltare personală
Persoane de contact: prof. înv. primar Iuliana Tudor şi Liliana-Daniela Chivulescu.

Eveniment organizat în cadrul Zilei Educaţiei Nonformale de către Şcoala Gimnazială nr. 2 Picior de Munte, structurile Boboci şi Păunei. 

Mai multe detalii pe blogul http://nonformalii.wordpress.com/ sau pe facebook la http://facebook.com/educatienonformala

Ziua Educaţiei Nonformale este organizată în cadrul proiectului N.O.N.F.O.R.M.A.L., proiect co-finanţat de către Comisia Europeană prin Programul Învăţare pe toată Durata Vieţii.

Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L. este implementat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile împreună cu partenerii săi: Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.


A fost  frumos, interesant, educativ, util....

Şcoala din vacanţă- "şcoala părinţilor"

Un nou curs- un nou episod din "şcoala" pe care cadrele didactice nu o uită nici în vacanţă. "Şcoala părinţilor" e numele lui şi transmite informaţii, modele educaţionale, exerciţii de făcut împreună cu copiii pentru a-i creşte şi educa să devină adulţi autonomi şi responsabili. Poate fi parcurs de părinţi dar de data aceasta a fos parcurs de cadre didactice, pentru că:
-şi dascălii sunt sau vor deveni părinţi
-dascălii fac educaţie copiilor altor părinţi
-şcoala este una dintre instituţiile cărora părinţii se pot adresa pentru a fi informaţi, consiliaţi şi asistaţi în procesul de creştere şi educare a părinţilor. Se numeşte "şcoala părinţilor", este pentru adulţi dar este despre copii.
Am început prin a descoperi dacă în fiecare dintre noi mai există un copil. Cine a găsit în el "copilul" şi l-a lăsat liber, s-a jucat, s-a bucurat, s-a simţit bine. Participanţii au avut ocazia să vadă şi persoane în care starea de copil a EU-lui a fost contaminată sau exclusă mai ales de starea de părinte, persoane care manifestă autoritarism, simplism, persoane cu valori rigide, combinate cu temeri inutile.
Ne-am amintit de părinţii şi de bunicii noştri, de cum făceau ei educaţie şi am ajuns la părinţii şi la copiii din zilele noastre.
Am discutat despre cum să rămână fiecare la capătul său de relaţie, cum să gestioneze eficient cei 50% care îi aparţin din orice relaţie; am exersat (simbolizând şi vizualizând) cum să diferenţiem nevoile de dorinţe, cum să facem planuri de acţiune pentru a ne realiza dorinţele, cum să ne lăsăm în urmă fricile şi să mergem înainte cu dorinţele care se ascund în spatele acestor frici...

Am constatat, un pic cu stupoare, un pic cu îngrijorare, că - la mai mult de 20 de ani după ceea ce am numit revoluţie şi după ceea ce numim reformă - mentalitatea de buncăr nu a dispărut din felul de a se comporta al unor profesori; că sintagma "liceu, cimitir al tinereţii mele" încă e de actualitate; că nu doresc să se împace cu ideea că liceul poate fi un loc unde elevul să vină de plăcere, cu plăcere, că în timpul orei elevul poate să fie uneori şi neatent, absent psihologic...
Când un profesor nu a ajuns să renunţe la iluzia atotputerniciei infantile şi îşi imaginează că din cei 32 de elevi ai clasei toţi 32 vor fi 100% prezenţi şi implicaţi în activitatea desfăşurată în clasă, când un elev care nu prea vine la ore şi când vine nu prea e atent, dar ia bac-ul şi intră la facultate este considerat un elev-problemă, când profesorul nu permite elevului să devină autor al propriei formări, dar nu-şi permite nici sieşi (participă la cursul de formare "fiindcă toată lumea face asta" şi doreşte să participe la activitatea de evaluare, să fie admis, în condiţiile a lipsit la orele de curs)... cred că încă nu au reuşit să înţeleagă acest limbaj "marţian", nici pe cel al comunicării relaţionale non-violente (ESPERE) şi nu îl pot înţelege pentru că le este total străin. Nu cred că se vor opri singuri, ar fi ceva împotriva firii . Acestor oameni, crescuţi în cultul ierarhiei, funcţiei şi ordinelor, şi în detrimentul toleranţei unor opinii diferite, le lipseşte încrederea în semeni, le e greu să fie sinceri cu ei înşişi ori cu alţii , iar ca prizonieri ai suspiciunii şi scenariilor nu cunosc decât limbajul îndelung exersat al urii , fiind incapabili să articuleze corect raportul dintre vorbe şi fapte (cei care au fost de faţă ştiu la ce mă refer!)

Faptul că încă există dascăli care fac cerere de înscriere şi apoi participă la cursuri pentru că au nevoie de formare, faptul că participarea la curs devine echivalentul participării la un grup de dezvoltare personală, faptul că unii îşi scriu eseul de evaluare şi că simt nevoia să îl rescrie câte puţin în fiecare zi (pentru că experienţa fiecărei zile aduce cu sine o nouă temă de reflecţie)... constituie motivul pentru care încă mai fac formare. Că au fost dascăli-mămici care şi-au adus efectiv copiii în sala de curs - fie că sunt pe cale de a veni pe lume, fie că sunt la vârsta micii copilării- ori că i-au adus simbolic, punând în discuţie comportamentele şi atitudinile copiilor deja adolescenţi sau îngrijorările lor de părinţi, acesta este un fapt pe care nu pot să nu-l apreciez şi constituie motivul pentru care încă mai fac formare de plăcere.

Profesorii învață și în vacanță

Spre deosebire de unii dintre elevii lor, care nu învață nici în timpul școlii, profesorii învață și în vacanță.

La fel ca și în vara anului trecut, am avut plăcerea să țin, la Casa Corpului Didactic Dâmbovița, un curs de formare. Fără credite. Pentru 11 cadre didactice (educatoare, învățători, profesori). Tema cursului: conflictele. Că suntem plini de conflicte: și noi, și mediul în care lucrăm, și societatea în care trăim.

Am învăţat că nu e chiar rău să avem conflicte, că e mai bine să le abordăm decât să le evităm... Am învăţat despre tacticile de negociere, cum să le contracarăm pe cele neloiale... Am vorbit despre problemele actuale ale fiecăruia dintre noi, ale şcolilor de unde venim şi ale sistemului românesc de învăţământ... Am vorbit despre unele propuneri de schimbare, pe care fiecare le poate face/ aplica în şcoala lui: ora de consiliere făcută de-adevăratelea, constituirea unui grup de mediere, cursuri pentru părinţi... Am simulat situaţii de negociere, am jucat roluri care să-i ajute pe colegii participanţi să-şi vizualizeze, să-şi conştientizeze conflictele interioare/ problemele latente... NOI, cei de-acolo am făcut toate acestea.

Eu... eu am cunoscut oameni noi, speciali, mi-am găsit răspuns la unele întrebări existenţiale care mă frământau... mă bucur că am fost atunci, acolo!

Să comunicăm eficient!

Să comunicăm eficient! este titlul unei unități de învățare, pe care elevii clasei a IV-a o vor parcurge la orele de curs opțional.
Comunicarea asertivă, ascultarea activă, reguli de igienă relațională sunt principalele teme care vor fi abordate.
Activitățile desfășurate față-în-față la orele de curs, în clasă, vor fi completate cu activități de comunicare online, cu exprimarea unor păreri pe blog, astfel elevii vor dobândi competențe noi, vor beneficia de combinarea celor mai bune practici pedagogice și de consiliere educațională, cu puterea tehnologiei informației și comunicării.
Acest mod de abordare a unei unități de învățare vine ca urmare a aplicării competențelor dobândite în cadrul cursului IntelTeach-Instruire în societatea cunoașterii prin care este promovată învățarea centrată pe elev, prin integrarea tehnologiei și prin abordări bazate pe proiecte.
Primii pași sunt făcuți în această săptămână: elevii învață să își creeze cont pe Yahoo-mail, pe Google, să acceseze aceste conturi și site-uri utile.

Clasa I- la ce vârstă ?

Maria mă întreabă dacă să îşi înscrie copilul în clasa I la 6 sau la 7 ani.

Legea vorbeşte despre vârsta de 6 ani, dar părinţilor li se pare că şcoala afectează copilăria, deci preferă vârsta de 7 ani.

Eu aş spune că depinde de copil, de nivelul de dezvoltare bio-fiziologică, cognitivă şi socio-afectivă la care copilul a ajuns. Psihologii specialişti în psihologia vârstelor încadrează vârsta de 6 ani atât în etapa preşcolară (3-6/7 ani), cât şi în etapa şcolară mică (6/7-10/11 ani), deci acestă vârstă este considerată o perioadă de graniţă.
Stai de vorbă cu copilul tău şi află de la el dacă îşi doreşte să meargă la şcoală; vorbeşte şi cu educatoarea despre nivelul lui de dezvoltare şi ţine cont şi de recomandările acesteia.
În ultimă instanţă, poţi apela şi la un psiholog, care să realizeze o comparaţie a profilului copilului tău cu particularităţile întregului stadiu de vârstă.
Ţine cont de toate acestea când vei decide şi vei şti că ai făcut ce este mai bine pentru copilul tău.
Succes !
P.S. Adaug şi subliniez: am zis bine, în primul rând, stai de vorbă cu copilul tău.
Chiar astăzi (7 sept.) o prietenă mi-a spus că fetiţa ei de 6ani şi 5 luni a decis că vrea să meargă la şcoală. În mai, părinţii au hotărât pentru ea, că va mai sta un an la grădiniţă. Iată, copilul consideră că a depăşit etapa preşcolară !

Cum alegem caietele de vacanţă ?

Oricare ar fi numele pe care îl poartă, caietele de vacanţă sunt nişte instrumente cu funcţii multiple:
-actualizarea celor învăţate de-a lungul anului şcolar
-contribuţia la organizarea unei părţi a timpului copilului, în lipsa altor activităţi educative, utile, antrenante...
Pentru unii dascăli, caietele de vacanţă reprezintă un mod de a-şi exprima grija şi dragostea pentru elev. Pentru alţii, caietele de vacanţă sunt mijloace de completare a veniturilor (puncte în dosarele pentru obţinerea salariului/ gradaţiei de merit, drepturi de autor, comisioane...)
Peste toate acestea rămâne întrebarea: cum alegem caietele de vacanţă?
1.Numărul de pagini este un criteriu relativ irelevant; există tendinţa de a cumpăra materiale stufoase, cu multe pagini ("ca să aibă copilul ce lucra"), uitând că vacanţa este, de fapt, o perioadă de odihnă...
2. Pagini colorate, cu multe desene; desigur, la o anumită vârstă, paginile colorate sunt atractive. Dar, pentru dezvoltarea copilului, e bine să optaţi pentru materiale care permit acestuia să intervină cu propriile-i idei, cu propria-i creativitate, conturând, desenând, colorând, descoperind...
3. Numele autorului/autorilor; există o practică ce îşi tot prelungeşte tentaculele: pe copertă apar, chiar în frunte, numele unor inspectori şcolari, nume care-garantat- vând lucrarea. Cum ai putea să refuzi?
Deci: cum alegem caietele de vacanţă?
-raportându-ne la calitatea conţinutului: fără greşeli de tipar sau de altă natură, fără cerinţe ambigue sau care depăşesc posibilităţile elevilor, cu sarcini de lucru care stimulează curiozitatea, creativitatea, care incită copilul la a realiza propriile-i investigaţii;
-raportându-ne la nivelul de dezvoltare intelectuală, pe care îl au elevii din clasa noastră;
-raportându-ne la stilul de lucru pe care l-am format elevilor noştri...
Sper să oferiţi elevilor din clasele pe care le aveţi un prilej în plus de a avea o vacanţă plăcută şi benefică, oferindu-le caiete de vacanţă plăcute, utile şi atractive!