Şcoala din vacanţă

În perioada 17-19 august, la Târgoviște, s-au desfășurat cursurile școlii de vară organizată de Centrul Europe Direct. Aflată la a III-a ediție, școala a reunit 100 de copii și tineri cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani, veniți din Dâmbovița, Prahova, București. Evenimentul a fost găzduit de Complexul Muzeal Curtea Domnească, un loc încărcat de istorie și de semnificații, un loc primitor, care a dat un plus de farmec activităților organizate.


Cursuri cu specialiștii Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci...
Poveștile de viață și de muncă ale unor inventatori...

Ateliere practice... imaginație, creativitate, îndemânare...

La final certificate de participare, multă bucurie, noi prieteni și multe informații...

Profesorii învață și în vacanță

Spre deosebire de unii dintre elevii lor, care nu învață nici în timpul școlii, profesorii învață și în vacanță.

La fel ca și în vara anului trecut, am avut plăcerea să țin, la Casa Corpului Didactic Dâmbovița, un curs de formare. Fără credite. Pentru 11 cadre didactice (educatoare, învățători, profesori). Tema cursului: conflictele. Că suntem plini de conflicte: și noi, și mediul în care lucrăm, și societatea în care trăim.

Am învăţat că nu e chiar rău să avem conflicte, că e mai bine să le abordăm decât să le evităm... Am învăţat despre tacticile de negociere, cum să le contracarăm pe cele neloiale... Am vorbit despre problemele actuale ale fiecăruia dintre noi, ale şcolilor de unde venim şi ale sistemului românesc de învăţământ... Am vorbit despre unele propuneri de schimbare, pe care fiecare le poate face/ aplica în şcoala lui: ora de consiliere făcută de-adevăratelea, constituirea unui grup de mediere, cursuri pentru părinţi... Am simulat situaţii de negociere, am jucat roluri care să-i ajute pe colegii participanţi să-şi vizualizeze, să-şi conştientizeze conflictele interioare/ problemele latente... NOI, cei de-acolo am făcut toate acestea.

Eu... eu am cunoscut oameni noi, speciali, mi-am găsit răspuns la unele întrebări existenţiale care mă frământau... mă bucur că am fost atunci, acolo!

Am nevoie să comunic eficient

Este titlul celui mai recent curs pe care l-am ţinut în calitate de formator al CCD.

Când l-am adăugat în oferta de formare a CCD nu m-am gândit că se vor înscrie prea multe persoane. Pentru că, în general, oamenii cred că ştiu să comunice (inclusiv să o facă eficient!) încă de când au învăţat să vorbească. (Şi nu mă pot abţine să nu amintesc de d-ra Băsescu cea mică, entuziasmată că dl. Boc este capabil "să editeze perfect câteva fraze în limba română"!)

Totuşi au fost persoane dornice să facă acest curs. Chiar dacă vacanţa era în toi! Şi au fost persoane care au adus cu sine alte persoane: prietene, colege, directoarea... Da, un grup entuziast de educatoare care şi-au înscris şi directoarea. Iar doamna director a venit cu ele şi nu numai că a venit: au pus în discuţie aspecte ale comunicării şi ale relaţionării care nu funcţionau chiar bine în organizaţia lor. (Respectele mele pentru o astfel de doamnă director! Respectele mele şi pentru doamnele educatoare care au avut ideea!)

Am avut bucuria să constat încă o dată că dascălii reprezintă un "popor" de oameni deosebiţi (am lucrat- în grupurile de dezvoltare personală sau în alte tipuri de training-uri cu profesionişti din diverse domenii, dar dascălii sunt de departe cei mai implicaţi, cei mai dedicaţi).

Am avut bucuria să cunosc oameni speciali: educatoare, învăţători, profesori de diferite discipline, care nu doar că mi-au făcut misiunea de formator mai uşoară, dar mi-au făcut-o şi plăcută. Oameni pasionaţi de meseria lor, oameni pasionaţi de viaţă, de prietenie, de poezie, de iubire...Oameni pasionaţi de oameni!

Mulţumesc că aţi ales să fiţi altfel decât cei autosuficienţi, care cred că le ştiu pe toate!

Mulţumesc că m-aţi ales să vă fiu formator!

Mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să vă cunosc şi să vă apreciez!

30 Iunie- Ziua Învăţătorului

Îşi mai aduce cineva aminte că pe 30 Iunie se sărbătorea Ziua Învăţătorului?
Eu îmi amintesc cu nostalgie de acele vremuri.
Era timp pentru muncă şi timp pentru sărbătoare. Cursurile se încheiau pe 15 iunie, dar nu se încheia şcoala. Până pe 29 iunie, doamna învăţătoare (şi doamna dirigintă, mai târziu) pregătea cu noi programul artistic pentru serbarea de sfârşit de an şcolar. Pe 29, de ziua sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, erau serbarea şi festivitatea de premiere. Muzică, poezie, dans, teatru... Coroniţe, diplome, cărţi, flori, cireşe de iunie... Copii, părinţi, bunici, dacăli... Poate pentru unii totul pare o poveste, dar cu ochii copilului de atunci eu aşa percepeam sfârşitul de an şcolar: ca pe o poveste.
Apoi, pe 30, era rândul dascălilor să se bucure de încheierea încă unui an de muncă.
Da, poate sunt nostalgică, dar chiar simt nevoia să urez La mulţi ani! celor care mi-au fost dascăli şi, alături de care, mai târziu, devenindu-le colegă, am sărbătorit de câteva ori cu acest prilej.
Şi să urez La mulţi ani! tuturor dascălilor care au intrat şi fac această profesie din dăruire, din vocaţie, din dragoste pentru copii.
La mulţi ani, de Ziua Învăţătorului!

În vacanţă la şcoală? De ce?

Ioana, Liliana, Florina... sunt câteva mame care m-au întrebat acelaşi lucru: de ce copiii noştri trebuie să meargă şi în vacanţă la şcoală.

Aceeaşi întrebare mi-au pus-o şi câţiva copii. "O fi corectă viaţa asta?" m-au întrebat. "Mereu la şcoală, chiar şi în vacanţă? Credeam că vacanţa este pentru joacă şi odihnă!..."

Ce aş putea să le răspund? Pentru familiile/părinţii care, din lipsă de timp (sau de altceva), nu pot oferi copiilor lor un program coerent, atractiv educativ, această iniţiativă poate fi foarte bună. Acelaşi lucru este valabil pentru elevii care au nevoie de sprijin suplimentar în activitatea şcolară.
Totul cu respectarea unor condiţii minimale: această iniţiativă a şcolii să nu fie obligatorie, impusă elevilor; şcoala să ofere soluţii personalizate (în cazul elevilor care au nevoie de sprijin) şi atractive (pentru cei care nu au alternativă de petrecere a vacanţei).

Vacanţă plăcută tuturor, oriunde o petreceţi!!!

Cum alegem caietele de vacanţă ?

Oricare ar fi numele pe care îl poartă, caietele de vacanţă sunt nişte instrumente cu funcţii multiple:
-actualizarea celor învăţate de-a lungul anului şcolar
-contribuţia la organizarea unei părţi a timpului copilului, în lipsa altor activităţi educative, utile, antrenante...
Pentru unii dascăli, caietele de vacanţă reprezintă un mod de a-şi exprima grija şi dragostea pentru elev. Pentru alţii, caietele de vacanţă sunt mijloace de completare a veniturilor (puncte în dosarele pentru obţinerea salariului/ gradaţiei de merit, drepturi de autor, comisioane...)
Peste toate acestea rămâne întrebarea: cum alegem caietele de vacanţă?
1.Numărul de pagini este un criteriu relativ irelevant; există tendinţa de a cumpăra materiale stufoase, cu multe pagini ("ca să aibă copilul ce lucra"), uitând că vacanţa este, de fapt, o perioadă de odihnă...
2. Pagini colorate, cu multe desene; desigur, la o anumită vârstă, paginile colorate sunt atractive. Dar, pentru dezvoltarea copilului, e bine să optaţi pentru materiale care permit acestuia să intervină cu propriile-i idei, cu propria-i creativitate, conturând, desenând, colorând, descoperind...
3. Numele autorului/autorilor; există o practică ce îşi tot prelungeşte tentaculele: pe copertă apar, chiar în frunte, numele unor inspectori şcolari, nume care-garantat- vând lucrarea. Cum ai putea să refuzi?
Deci: cum alegem caietele de vacanţă?
-raportându-ne la calitatea conţinutului: fără greşeli de tipar sau de altă natură, fără cerinţe ambigue sau care depăşesc posibilităţile elevilor, cu sarcini de lucru care stimulează curiozitatea, creativitatea, care incită copilul la a realiza propriile-i investigaţii;
-raportându-ne la nivelul de dezvoltare intelectuală, pe care îl au elevii din clasa noastră;
-raportându-ne la stilul de lucru pe care l-am format elevilor noştri...
Sper să oferiţi elevilor din clasele pe care le aveţi un prilej în plus de a avea o vacanţă plăcută şi benefică, oferindu-le caiete de vacanţă plăcute, utile şi atractive!