Şcoala din vacanţă- comunicare şi relaţionare

În buna tradiţie a ultimilor ani, CCD Dâmboviţa a găzduit şi în această vacanţă cursuri de formare pentru personalul din învăţământul preuniversitar. Unul dintre ele, cel de management al comunicării şi al relaţionării.
Veniţi cu obiective clar definite, din curiozitate sau doar din pornirea interioară de a descoperi dacă sunt buni comunicatori ori cum să-şi îmbunătăţească relaţiile, participanţii au avut ocazia să adauge câte ceva cunoştinţelor pe care deja le aveau şi, mai ales, să acorde un plus de atenţie dezvoltării personale.
Să refuz fără să mă simt vinovat pentru asta, să spun altcuiva "nu" pentru a-mi spune mie "da", să zic "azi e despre mine" nu înseamnă egoism, înseamnă doar că mă pun pe mine în centrul relaţiilor mele, că îmi îmbunătăţesc relaţia cu mine însămi/ însumi.
Să trec de la "trebuie" imperativ la "am nevoie...", "îmi doresc...", "îţi cer să...."; să primesc şi să amplific mesajele pozitive, să restitui sau să le arunc la "coşul de gunoi relaţional" pe cele toxice nu e uşor: se învaţă şi se exersează în timp.

Cele 36 de ore de cursau deschis doar o portiţă, încă sunt multe întrebări de pus, încă sunt multe de aflat, de făcut, de experimentat...

Profesorii învață și în vacanță (II)

Şi a fost cel de-al doilea curs: cel de comunicare şi relaţionare. Eficientă, desigur, că de comunicat comunicăm toţi. Şi, mamă, ce mai relaţionăm! Dar cum? Fiecare cum a învăţat, cum ştie, ori cum poate.

În acest an am avut bucuria să vină la curs şi alte categorii de angajaţi din învăţământul preunivarsitar: secretare, bibliotecare... puţini directori din păcate, iar cadrele didactice participante sunt de părere că - mai ales - directorii ar trebui să facă acest curs. Prietenii ştiu de ce, aş adăuga eu ca într-o celebră reclamă.

Participanţii spun, la final de curs, că le este de folos: află mai multe despre ei înşişi, dar şi despre persoanele cu care intră în diverse tipuri de relaţii, unii descoperă că ştiau aceste lucruri dar nu le aplicau de teamă să nu pară ca-nelumea (mulţi dintre noi se tem să se afirme şi să se poziţioneze corect, în armonie cu ei înşişi în primul rând), alţii descoperă cum pot comunica şi relaţiona mai bine cu colegii de serviciu, cu autorităţile, cu elevii şi cu părinţii acestora, cu membrii propriei familii.

Cunoaştem oameni noi: Jacques Salome, Eric Berne; aflăm ce spunem după bună ziua!, dar mai ales cum spunem ceea ce avem de spus.

Vorbim despre igienă relaţională, despre ecologie relaţională... vorbim, punem în practică, povestim despre efectele acestor aplicaţii... oamenii sunt mai zâmbitori, mai încrezători în sine, mai mulţumiţi de ei înşişi, iar asta chiar contează!

Să comunicăm eficient!- rezultate

O postare recentă de pe blogul unei eleve de-ale mele vine ca o dovadă în plus că există rezultate pozitive ale cursului dezvoltat şi cu ajutorul tehnologiei, că am învăţat jucându-ne şi că ne-am jucat învăţând. Blogul a fost creat la curs. Acum s-a gândit să-i dea o utilizare practică, apelând la unul din mecanismele comportamentului şi comunicării asertive. Iată link-ul spre postarea cu pricina: http://prietenele-mele.blogspot.com/2011/04/sunt-acuzata-intrebari-despre-proces.html O idee bună!

Tipuri de comunicare-tu unde te încadrezi?

Am vorbit în orele de consiliere despre cele trei tipuri de comunicare: asertivă, pasivă, agresivă şi despre tipul combinat, din care rezultă comunicarea pasiv-agresivă.
Voi relua, pe scurt, descrierea lor:
-comunicarea asertivă înseamnă, în primul rând, să ştii care sunt nevoile tale şi ce vrei să obţii; apoi, comunicarea asertivă înseamnă să îţi ceri drepturile şi să îţi exprimi sentimentele, respectând drepturile şi sentimentele celorlalţi;
-comunicarea asertivă nu trebuie confundată cu cea agresivă, deoarece aceasta din urmă înseamnă să contracarezi orice replică, să nu accepţi o părere diferită de a ta doar din dorinţa de a te impune; agresivii nu au respect pentru cei cu care comunică, nici nu doresc un schimb real de informaţii: vor să fie doar ei cei auziţi, cei care au dreptate;
-comunicarea pasivă înseamnă să pari a fi de acord cu tot ceea ce spune interlocutorul tău, să nu comunici altora despre sentimentele şi nevoile tale, să le ţii ascunse, de teamă să nu îi superi, de teamă să nu creezi conflicte;
-comunicarea şi comportamentul de tip pasiv-agresiv presupun să fii agresiv în interiorul tău (să fii furios), dar să maschezi furia din tine prin replici de tip pasiv: când stai îmbufnat/ă, dar spui că nu ai nimic, că nu eşti supărat/ă; când îţi găseşti scuze ca să nu participi la o activitate, dar apoi încerci să împiedici buna desfăşurare a acelei activităţi; când mama te roagă să o ajuţi la ceva, îi spui: vin!, dar îţi vezi liniştit/ă de activităţile tale, iar apoi, când îşi exprimă nemulţumirea, îi spui: nu am ştiut că e atât de important/ urgent...
Gândeşte-te cum comunici şi cum reacţionezi tu în cele mai multe cazuri şi scrie, argumentând alegerea, în care dintre tipuri te încadrezi; numeşte încă trei persoane despre care crezi că îţi seamănă din punc de vedere al tipului de comunicare folosit.