Ministrul Funeriu ştie să "vorbeşte" ?

L-aţi văzut, mai bine zis auzit, pe ministrul Funeriu vorbind despre învăţământ, reformă şi alte chestii din astea care fac obiectul muncii sale?
Că eu - recunosc- nu prea sunt la curent cu ce se întâmplă prin media, dar... în afară de momentul OTV, când domnul încă "neministru" calcula viteza mâinii lui Băsescu spre faţa copilului ce urma a fi "mângâiat", nu l-am prea auzit vorbind.
Şi, slavă Domnului, vorbitul în limba română e competenţă evaluată la bac, la nivel de începător!
În schimb, ministrul şi-a luat consilieră, pe doamna Vergu. Care vorbeşte, şi vorbeşte, şi vorbeşte... mult, tare, agresiv...explicând cum vor face ei... nimic... Abia aştept !

Şcoala între concediul fără plată şi gripa porcină

Şcoala românească e în mare suferinţă de mult timp.
Dar acum toate relele s-au abătut peste ea !
Întâi concediul fără plată i-a ştirbit din timp... apoi gripa de tip nou, zisă şi porcină, i-a ştirbit din farmec.
Ministerul (marele MECI şi micul BOC) s-a gândit că cele mai bune zile de stat acasă sunt cele din ultima săptămână de şcoală; cea în care făceam o mulţime de activităţi, mai ales extraşcolare, dedicate sărbătorilor de iarnă....
Ministerul sănătăţii atrimis inspectoratelor şcolare o adresă prin care recomandă limitarea activităţilor extraşcolare.... Directori zeloşi au tradus limitarea ca interzicere, deci... pe uşa şcolii s-a pus un afiş prin care se anunţă că nu vor mai fi serbări de Crăciun, nici colinde, nici...
Moş Nicolae şi Moş Crăciun au adversari redutabili anul acesta...

Altă trăznaie, aceeaşi învăţătoare !

Şi, pentru toţi cei care i-au acordat circumstanţe atenuante doamnei învăţătoare din postarea anterioară, voi mai povesti una:
Clasa I .
Evaluare la limba română .
Chestii de început, număr de silabe din diverse cuvinte, de exemplu .
Imagine-stimul: o apă curgătoare peste care trece un (râu) pod (mulţumesc, marada, pentru atenţionare !).
Cerinţă: scrie în casetă numărul de silabe pentru fiecare cuvânt ilustrat printr-o imagine.
Răspuns aşteptat: 1 (râu), 1 (pod).
Răspuns primit: 2 (a-pă), 2 (pun-te).
Penalizare: pentru elevi şi, desigur, pentru părinţii care nu se ocupă suficient de mult de copil !
Concluzia mea: naşpa !

Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?

Fetiţa unei prietene de-ale mele s-a simţit rău la şcoală într-o zi. Este în clasa I (nu ştiu dacă are mare importanţă !) şi- pur şi simplu- a vomitat în clasă, în timpul orei.
Învăţătoarea a dat beep-uri repetate mamei. Mama fetiţei nu avea numărul învăţătoarei în memoria telefonului (ce neglijenţă !), aşa că nu a ştiut de la cine vin beep-urile; în plus, era la serviciu, aşa că nu a răspuns.
În sfârşit, învăţătoarea s-a hotărât să sune. Mama a răspuns şi a fost chemată la şcoală.
Până a cerut o învoire, până şi-a găsit un înlocuitor, plus deplasarea de la serviciu până în localitatea de domiciliu (vreo 30 de kilometri)... învăţătoarea s-a umplut de draci.
A certat copilul, a certat-o şi pe mamă...dar nu a trimis fetiţa la cabinetul medical, nu a chemat femeia de serviciu să cureţe banca fetiţei şi clasa...
Prietena mea s-a simţit jenată de toată întâmplarea: că nu a răspuns la beep-uri, că i-a fost rău fetiţei, că nu a putut veni mai repede la şcoală...
Eu m-am simţit frustrată că o doamnă cu acest tip de reacţie este învăţătoare...
Cum o fi ?
Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?

Ora de consiliere- corvoadă sau plăcere ?

În 2006, prăfuita oră de dirigenţie a devenit ora de consiliere.
Cu o programă şcolară foarte bine făcută, cu un program de formare a dascălilor foarte bine pus la punct....
...În aceste condiţii, ora de consiliere avea toate şansele să devină cea mai frumoasă, cea mai lejeră, cea mai plăcută... oră din programul elevilor.
Dar profesorii (unii dintre ei) au participat la cursurile de formare aşa cum participă elevii lor la lecţii: plictisiţi şi dezinteresaţi. Dacă aveau noroc cu un formator care era maestru în a-i motiva, se întâmpla şi o mică schimbare în optica lor; dacă nu, plecau de la curs şi făceau ora tot aşa cum ştiau ei. Astfel, pentru unii (elevi şi/sau profesori), ora de consiliere a devenit o adevărată corvoadă.
Gabi: diriginta unor elevi de la seral, proveniţi din familii sărace, cu diverse tipuri de probleme. Face ora de consiliere/ dirigenţie ducându-i în oraş, la cumpărături, la muzeu, la teatru, la concert... învăţându-i la faţa locului cum să se comporte în situaţia şi în locul ales drept cadru pentru "lecţia de dirigenţie". Nu-i aşa că e o plăcere ?

Manualele şcolare- o boală cronică

Iar începe şcoala şi iar nu am primit manuale şcolare !
În fiecare toamnă, umblăm prin biblioteca şcolii, recuperăm şi recondiţionăm manuale vechi de 4-5-6 ani, aşteptăm... poate mai vin unele noi... (şi mai vin, 2-3 seturi pentru o clasă de 25 de elevi). Şi uite aşa, elevii noştri învaţă după manuale vechi, rupte, cu file lipsă...
Mă gândesc la munţii de hârtie, de cea mai bună calitate, care se utilizează la afişele electorale. Ce ar fi dacă, în loc să îşi facă afişe care sunt lipite pe garduri şi pe stîlpi, politicienii noştri ar investi în manualele şcolare ? Precizez că accept chiar să îşi pună mecla pe ultima copertă, măcar să aibă copiii manuale de bun-simţ !
P.S. Pe vremea lui Ceauşeşcu, manualele se înlocuiau după doi ani şcolari: ca să evite o eventuală transmitere a unor boli !

Clasa I- la ce vârstă ?

Maria mă întreabă dacă să îşi înscrie copilul în clasa I la 6 sau la 7 ani.

Legea vorbeşte despre vârsta de 6 ani, dar părinţilor li se pare că şcoala afectează copilăria, deci preferă vârsta de 7 ani.

Eu aş spune că depinde de copil, de nivelul de dezvoltare bio-fiziologică, cognitivă şi socio-afectivă la care copilul a ajuns. Psihologii specialişti în psihologia vârstelor încadrează vârsta de 6 ani atât în etapa preşcolară (3-6/7 ani), cât şi în etapa şcolară mică (6/7-10/11 ani), deci acestă vârstă este considerată o perioadă de graniţă.
Stai de vorbă cu copilul tău şi află de la el dacă îşi doreşte să meargă la şcoală; vorbeşte şi cu educatoarea despre nivelul lui de dezvoltare şi ţine cont şi de recomandările acesteia.
În ultimă instanţă, poţi apela şi la un psiholog, care să realizeze o comparaţie a profilului copilului tău cu particularităţile întregului stadiu de vârstă.
Ţine cont de toate acestea când vei decide şi vei şti că ai făcut ce este mai bine pentru copilul tău.
Succes !
P.S. Adaug şi subliniez: am zis bine, în primul rând, stai de vorbă cu copilul tău.
Chiar astăzi (7 sept.) o prietenă mi-a spus că fetiţa ei de 6ani şi 5 luni a decis că vrea să meargă la şcoală. În mai, părinţii au hotărât pentru ea, că va mai sta un an la grădiniţă. Iată, copilul consideră că a depăşit etapa preşcolară !

Sindicatele din educaţie fac din nou gargară!

Începe bac-ul!
"Lung prilej de vorbe şi de ipoteze"!
Că sumele alocate pentru asistenţă, corectare... este evident. Că profesorii nu vor accepta aceste sume, nu este deloc evident!
Tocmai de aceea, liderii de sindicat au început gargara: că ei nu sunt de acord cu aceste sume mici, că bac-ul nu se va desfăşura în aceste condiţii... (vă amintiţi episodul cu teza unică?- altă gargară din acelaşi film!)
Pe ce mizează? Pe faptul că dascălii acceptă orice sumă, bani să fie! Mai ales în condiţiile în care unii nu ştiu dacă îşi vor primi salariile, alţii au împrumuturi de achitat, alţii...("prietenii ştiu de ce!", aşa cum spunea o reclamă). Şi mai mizează şi pe faptul că cei care participă la bac nu se bazează pe sumele de la buget; sumele de "protocol" sunt în relaţie de inversă proporţionalitate cu cele de la buget. Cum să ratezi ocazia când eşti atât de sărac şi de flămând???

De ce "De-ale şcolii" ?

Pentru că foarte mulţi elevi au ceva de spus şi nu îndrăznesc!
Pentru că foarte mulţi părinţi au ceva de întrebat şi nu ştiu cui să se adreseze!
Pentru că mulţi dascăli au idei de împărtăşit şi nu ştiu cu cine!