Părerea mea

O fetiță de 8 ani a murit la școală, în hazna. Este știrea care se repetă, obsesiv, de ieri, de când s-a întâmplat accidentul.
Întâmplarea, în sine, este tragică. De-a lungul timpului, s-au mai întâmplat și alte nenorociri prin școli.
E normal să se caute vinovați. E normal ca aceștia să fie pedepsiți. Dar nu e normal ce văd la televiziuni nici acum, nici ce am văzut în alte situații.
Știrea prezentată la protv este demnă de propaganda și manipularea de pe timpul comunismului. Mai întâi imagini cu sicriul, fotografia fetiței, mama și bunica jelind. Apoi Andreea Esca, agresivă și ofuscată, că directoarea a fost doar destituită din funcție, iar profesoara de serviciu a fost doar "tunsă" la salariul și așa împuținat de guvernanți. E drept că, în acest peisaj, protv-ul face și o gafă, care le dă peste cap "construcția" anterioară: apare și o declarație în care părinții fetiței spun că ei consideră că primăria și constructorii ar fi de vină.
Am fost mereu de această părere în majoritatea cazurilor similare: rareori e vorba despre neglijență în serviciu a dascălilor. Pentru că nu e vorba despre incompetență, ci despre neputință, imposibilitate. Imposibilitatea profesorului de serviciu sau a directorului de școală de a fi ubicuu. Cine nu mă crede să vină și să fie "profesor de serviciu" pentru o zi; să supravegheze într-o recreație 100 de copii (minim), să îl văd cum reușește să fie în atâtea locuri și să prevină incidentele și accidentele care se pot întâmpla în fiecare clipă. Și nu e vorba despre orice copii, ci despre copii care au fost înștiințați despre normele de sănătate și securitate în școală, care semnează la fiecare început de semestru că le cunosc și le vor respecta (pe ele, pe norme).
Am fost mereu de această părere, mi-am prezentat-o și susținut-o în mediul proxim de câte ori a fost cazul, o scriu azi, aici pentru că directoarea în cauză mi-a fost colegă de liceu și îmi este prietenă. Nu este vina ei, destituirea ei nu rezolvă și nu va rezolva nimic (e doar un gest disperat de a arăta că autoritățile au avut o reacție), astfel de accidente vor mai fi dacă nu se umblă la cauzele reale și profunde...
Și nu se va umbla prea curând.
Părerea mea!

Bac-ul - se caută vinovați

După ce bac-ul de anul trecut a fost categorisit ca fiind cel mai slab din istorie, a venit cel din acest an să îi ia locul.
Așa cum spuneam și în 2010, cred în continuare că rezultatele reflectă cruda și trista realitate.
Pe toate posturile TV responsabile cu știrile se caută vinovați.
Elevii? nu mai învață (notele de "1" spun că respectivii elevi nu știu nimic-nimic); dar nu sunt în totalitate de condamnat (care să fie motivația lor de a învăța?)- un elev, întrebat fiind cât a învățat pentru acest bac, a răspuns că vreo 2-3 săptămâni; la vremea bac-ului meu, eu aș fi răspuns că am învățat 12 ani... așa era pe vremea aceea!...
Profesorii? nu se mai omoară cu munca (muncesc de câți bani primesc); unii habar nu au de meserie (cine să mai intre într-un sistem din partea de jos a piramidei sociale?); alții nu se mai pot lupta cu indiferența elevilor, cu lipsa lor de motivație...
Ministerul? Ministrul?... n-are cine, n-are cu ce... (Oana Badea cică e curricula lui Andronescu; Andronescu zice că o fi curricula, dar subiectele...nu sunt făcute de dumneaei )
Tot ce a putut să facă a fost să stopeze fenomenul "șpagă contra bac"... sau măcar să îl subțieze...
Școala e doar oglinda societății. Și e clar pentru toată lumea că societatea nu se simte bine deloc. De ce i-ar fi altfel școlii?
Azi se caută vinovați...
Aștept cu nerăbdare să se găsească soluții!!!

Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?

Fetiţa unei prietene de-ale mele s-a simţit rău la şcoală într-o zi. Este în clasa I (nu ştiu dacă are mare importanţă !) şi- pur şi simplu- a vomitat în clasă, în timpul orei.
Învăţătoarea a dat beep-uri repetate mamei. Mama fetiţei nu avea numărul învăţătoarei în memoria telefonului (ce neglijenţă !), aşa că nu a ştiut de la cine vin beep-urile; în plus, era la serviciu, aşa că nu a răspuns.
În sfârşit, învăţătoarea s-a hotărât să sune. Mama a răspuns şi a fost chemată la şcoală.
Până a cerut o învoire, până şi-a găsit un înlocuitor, plus deplasarea de la serviciu până în localitatea de domiciliu (vreo 30 de kilometri)... învăţătoarea s-a umplut de draci.
A certat copilul, a certat-o şi pe mamă...dar nu a trimis fetiţa la cabinetul medical, nu a chemat femeia de serviciu să cureţe banca fetiţei şi clasa...
Prietena mea s-a simţit jenată de toată întâmplarea: că nu a răspuns la beep-uri, că i-a fost rău fetiţei, că nu a putut veni mai repede la şcoală...
Eu m-am simţit frustrată că o doamnă cu acest tip de reacţie este învăţătoare...
Cum o fi ?
Ce faci când copilul se simte rău la şcoală ?