Profesorii învață și în vacanță (III)

Cursul despre copiii hiperactivi cu deficit de atenție (sindromul ADHD).
Copii care vor să meargă prea repede mai departe, copii care incomodează cu neliniștea și impulsivitatea lor, copii care ne frustrează cu comportamentul lor imprevizibil.
Participanții: educatoare, învățători, profesori din orașul Pucioasa și din împrejurimi (Priboiu, Moroieni, Gura Vulcănii, Vulcana Băi, Fieni, Vulcana de Sus, Vulcana Pandele). Gazdă-Grădinița nr. 2 din Pucioasa; amfitrioane-doamnele educatoare din această grădiniță, care au creat o atmosferă caldă, primitoare, numai bună pentru un final de "concediu" neașteptat de plăcut și de eficient (așa cum l-a caracterizat una dintre participantele la curs).
Copiii cu ADHD... o enigmă...

Cursul... multe întrebări și, poate, prea puține răspunsuri în raport cu multitudinea întrebărilor... multă teorie și sigur mult prea puțină practică în raport cu nevoia exprimată a dascălilor care au participat...

Concluzii...
...acum știu: când am avut la clasă un astfel de copil, am procedat corect, am făcut tot ce am putut să fie un pic mai bine pentru el;
... acum știu: dacă voi avea ocazia să lucrez cu astfel de copii, am aflat că există un set de metode pe care le pot folosi, am aflat că e nevoie să perseverez în aplicarea lor, să fiu creativă;
... acum știu mai mult decât știam înainte, dar încă nu sunt sigură că voi putea aplica ce am învățat aici...

Alte concluzii... dacă sistemul nostru de învățământ ar fi fost altfel organizat... dacă legislația existentă ar fi măcar respectată, fără pretenția de a mai fi și îmbunătățită... dacă părinții ar înțelege că este în interesul copiilor lor să țină cont de îndrumările noastre... dacă am putea să lucrăm în echipă, să primim sprijin din partea unor specialiști... dacă...

Copilul meu este nebun???

Anca e o mamă disperată. În primul rând e o mamă singură, văduvă. Nici ea, nici copiii ei nu au reuşit încă să treacă peste moartea soţului, respectiv tatălui lor. Nici unul dintre ei nu ştie cum să o facă!
Diriginta unuia dintre copii, neinspirată (ca să nu zic incompetentă!), i-a zis să-şi ia copilul şi să îl mute la altă şcoală fiindcă este nebun.
Nu pentru că nebunia ar fi un diagnostic în sine, dar cadrele didactice nu au competenţa de a face psihodiagnoză.
Prin urmare:
1. dragi dascăli, nu mai diagnosticaţi, dar faceţi recomandări pentru o evaluare psi!
2. dragi părinţi, acceptaţi evaluare, diagnoză şi intervenţie doar din partea specialiştilor!

Şcoala incluzivă sau... ATENŢIE! profa te leagă

Deunăzi, la ştiri, se spunea cum că o profesoară de la o şcoală generală din Caracal e cercetată pentru lipsirea de libertate a unui elev. Ea a legat o elevă de 11 ani, pe motiv că deranja ora.
Nu o cunosc pe profesoară, deci departe de mine gândul de a o judeca sau de a o apăra. Acelaşi lucru pot spune şi despre eleva în cauză.
Însă cunosc multe aberaţii care se întâmplă în şcoli de când cu moda şcolii incluzive. Şcoala incluzivă presupune includerea tuturor copiilor în învăţământul de masă, indiferent dacă au deficienţe fizice, intelectuale sau tulburări de comportament. Ideea ar fi bună, dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie; din păcate, dascălul se vede pus în faţa unei diversităţi de copii, cu diverse probleme, fără a avea competenţele necesare să le facă faţă. Şcoala incluzivă presupune lucrul în echipe: dascălul, împreună cu pedagogi, psihologi, logopezi, asistenţi sociali.... dar în România nu se întâmplă aşa; în cele mai multe, nu există nici măcar un cabinet de consiliere (aşa cum prevăd standardele de calitate mult-trâmbiţate), darămite o echipă de specialişti în psihologia copilului, în psihopedagogie, defectologie...!
Cu atât mai grav, în centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică, în comisiile de expertiză, sunt angajaţe persoane despre care nu se poate spune decât că sunt incompetente. Nu generalizez, dar nu pot gândi altfel când mi se spune că, pentru a identifica elevi cu cerinţe educative speciale, cu vârste de 12-13 ani, s-a folosit pentru testarea inteligenţei testul RAVEN în forma lui intuitivă, cu piese mobile, formă recomandată antepreşcolarilor. Şi mi se pare îngrijorător faptul că, unui elev cu retard mintal sever şi cu tulburări afective şi comportamentale grave (acte violente duse la extrem), i s-a dat aviz favorabil pentru integrarea în învăţământul de masă, fără a i se recomanda consiliere, terapie şi fără ca învăţătorul să primească vreun sprijin. Drept urmare, printre litere, silabe şi cuvinte, învăţătorul le transmite elevilor fugiţi cât vă ţin picioarele! când copilul despre care vă vorbeam ia ghivecele cu flori de pe pervazul ferestrei şi le aruncă spre capetele colegilor lui. Că ce altceva să facă biata învăţătoare? Să-l lege? Nu, că o dă la ştiri şi o cercetează penal!

Pentru amatorii de a deveni psihologi şcolari

Experienţa unui interviu de atestare la comisia de psihologie educaţională
http://confidentze.blogspot.com
C-o-fi-c-o-păţi-copsi-ţeapă-la-nivel-înalt